Poezie
Drum fără întoarcere, drum fără orizont
1 min lectură·
Mediu
Am făcut primul pas pe drumul tău,
Drum proaspăt netezit.
În perfecțiunea lui
Simțeam cum mă poartă alături de tine.
Eram doar noi atunci.
Lăsam in urmă indicatoare
"Aici am fost fericiți".
Dar după câteva borne de timp
Au început să ne depășească
Umbre din trecut.
Trecutul tău.
Din ce in ce mai multe,
Drumul a devenit neîncăpător.
Nedumerită ma strecuram acum printre ele.
Treceau pe lânga noi lăsând gropi adânci.
Atâtea gropi,
Atât de adânci,
Nu mai puteam înainta.
"Ai putea, te rog, să-l netezești din nou?" te-am întrebat.
Nu te-ai întors.
Golită m-am oprit,
Și am rămas privind cum te strecori
Să le ajungi din urmă.
Eu m-am oprit
Și nu știu unde să mă-ntorc.
Tu mergi și-acum.
001826
0