Poezie
Povestea cutiilor de carton
Omului
1 min lectură·
Mediu
Când m-ai chemat ți-am despachetat din cutiile de carton
Ceramici roșii și portocalii învârtite din trăirea de a-ți dărui eul meu.
Când m-ai chemat ți-am dezvelit din cutiile de carton
Mătăsuri colorate țesute din dorul de a mă pierde si de a mă regasi in tine.
Ceramici roșii și portocalii și mătăsuri colorate,
Pe fiecare le-am potrivit în câte un loc.
Un loc de unde vegheau cum eu mă dărui pe mine
Și cum mă pierd.
De atunci, niciodată nu m-am mai întrebat unde sunt cutiile de carton.
Cand m-ai alungat le-am căutat.
Nu mai erau.
S-au pierdut atunci când m-am pierdut și eu.
Aici nu a fost loc decât pentru ceramicile roșii și portocalii și mătăsurile colorate
Nu mai era loc și pentru cutiile de carton,
Nu mai era loc și pentru mine.
Trecutul ne luase toate locurile.
Acum strâng în alte cutii de carton
Ceramicile roșii și portocalii și mătăsurile colorate
Și le învălui în durerea că m-am pierdut pe mine
Și am pierdut cutiile de carton
Care mi-au purtat dorul și trăirea.
001896
0