Am plecat

Intr-adevar, a fi fericit inseamna nu atat a nu vedea norii, ci ai vedea de deasupra, de sus, dintr-un punct in care ai acces atat la seninul cerului cat si la negura pamantului.
Da, fericirea este prin definitie o stare permanenta. Vreau sa spun ca odata atinsa, fericirea nu mai poate fi pierduta, altfel s-ar asemana cu placerea (prin esenta trecatoare).
Felicitari pentru articol! (O intrebare: cum se publica la Dilema? Nu va ascund invidia pe care mi-a starnit-o recomandarea pe care ati pus-o pe frontispiciu. In ce ma priveste, am incercat de cateva ori pe adresa redactiei dar n-am primit nici un raspuns.)

Frumoasa poezie! E aici poate tot ce incearca sa ne spuna pasarile in ultima vreme. Iata de ce e mai bine sa citesti o poezie decat sa te uiti la stiri. Acum imi dau seama ca \"gripa aviara\" suna chiar bine.

Nu stiu daca voi fi crezut, dar interventia mea este manata de cele mai bune ganduri. Am mai incercat sa citesc cateva eseuri scrise de dumneavoastra, dar, o spun cu toata sinceritatea, nu am reusit. Acum deschid textul acesta si vad ca perseverati in aceeasi maniera pretentioasa, bombastica, gaunoasa a betiei de cuvinte. Nu vreau sa va jignesc in nici un fel, stiu cat de mult tine un autor la un text al sau si in special la unul nereusit. Cred ca primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa va controlati tentatia italicelor. Dati impresia ca scrieti cuvinte doar de dragul de a le sublinia. Nu toate lucrurile sunt importante si din pacate italicele nu fac sa sune mai bine formularile dumneavoastra.
Ma veti ierta daca voi spune ca vreti, poate fara s-o stiti, sa \"ne duceti cu Plesu\"? Nu va face deloc bine acest autor care v-a intrat atat de mult in sange. Daca eseurile dumnealui au un farmec deosebit, imitarea \"stilului\" domniei sale are - se vede- un efect catastrofal.
Nu va suparati pe domnul Galateanu, cred ca acele cuvinte - desi grele pentru dumneavoastra - au fost spuse cu bune intentii. Altfel, nu v-ar fi scris deloc.
Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. Va astept pe pagina mea sa ma desfiintati, era sa spun sa va razbunati!

Cam patetic! Par a fi niste versuri de Alifantis cantate de Nichita ca sa se mai dezmorteasca si sa-si mai schimbe putin rolurile. \"Oricum, prieteni, sensul poemelor mele/ tot moartea mea este\" sunt prea ego-lacrimogene (nu-i asa ca lacrimile cele mai multe le produceti cand va imaginati propriile funeralii?) Soldati, frunti, piepturi si multe lacrimi si iata un bibelou poetic! \"mi-ați spus, prieteni, că de la poemele mele încolo
ați început să plîngeți...\" - chiar daca v-au spus-o, ar fi bine sa nu mai spuneti si la altii! Prea multa sensibilitate de licean da pe dinafara aici.
Singurele versuri pe care le apreciez :\"chiar și mările plîng
după toate cuvintele
care nu s-au scris pe nisip...\" cu toate ca as scimba \"plans\" de acolo. Plansul marii suna ca nuca in perete, prea multa umezeala in numai doua cuvinte!

Exact ce spuneam si la Balada sensului nespus. Un poet impresionat de gandul propriei morti si care scrie versuri contemplandu-si catafalcul. Nelispiti prietenii, nelipsite poemele. Monoton, dar ce sa ceri de la o inmormantare lirica!

Am citit cu plăcere. Informat, bine scris și cu umor. Tot acest articol îmi confirmă o ipoteză: spre deosebire de lumea umană, în lumea animală ejacularea precoce este o performanță, o realizare a evoluției speciilor. Dimpotrivă, la oameni ea e o rușine. Omul - animal contra naturii. Iar femela umană se desfată cu această aberație - sexul de lungă durată :)
Am și eu o nelămurire și țin foarte mult să mi-o spulberați: femelele celorlalte animale în afară de om au ele orgasm? A fost constatat științific vreun orgasm în lumea animalelor neumane? Nu cumva este orgasmul o invenție a femeii?
Vă mulțumesc! Felicitări pentru articol!
Horia Pătrașcu

dar nu mă las, mă fac și spumă
numai să-mi spui cât sunt de bună.

De toartă să mă ții - îți cer prea mult?
Să-mi simți pe limbă al meu tumult,
și ca să vezi cât sunt de bună
am să-ți arăt și partea mea mai brună.

Un articol necesar pe poezie.ro. Ar trebui deschisă o serie întreagă. Mi-a plăcut foarte mult! M-a și amuzat foarte mult: câtă stăpânire într-o chestiune polemică. N.B. 1 face o trimitere subtilă, dacă mai era nevoie, la cel care v-a făcut să vă gândiți la un asemenea subiect.

Mie mi-a plăcut! E adevărat că-mi place berea, dar nu cred că asta m-a influențat.

De mult nu am mai citit o poezie atat de frumoasă, poate niciodată. Nu pot decât să vă mulțumesc pentru că m-ați făcut să simt încă o dată voluptatea de a fi nefericit.

smecherii poetice! Foarte ingenios! Va e frica de comentarii critice, vreti ca poezia dvs sa ramana imaculata de comentarii, plutind in desăvârșirea cenzurii la care o supuneți? Mi se pare extrem de românesc și de lipsit de poezie ceea ce faceți! Adică, îmi apar comentariile făcute numai când intru pe contul meu, altfel, celorlalți membri nu le apar comentariile făcute de mine! Bravos națiune! Halal să-ți fie! Românul s-a născut poet! Și șmecher!

Nu știu cum s-ar mai fi putut atât de bine împleti verdele ierbii și câmpul cenușii, floarea de cais cu fiara care se plimbă pe cer - întunericul. Cine poate spune cu tot sufletul \"Da\" și cine poate spune fără regret \"Nu\"? Nimeni, iar dumneavoastră ne convingeți că poetul în nici un caz. Impresionant! Felicitări!

Nivelul la care ne aflam este aratat si de reactia prostimii, a enoriasilor care au sarit in apararea ieromonahului criminal. Cum vi se pare ca Patriciu este legat si arestat in vreme ce acesti criminali - ce-si recunosc fapta - sunt lasati liberi?! Poporul are credinta si frica de Dumnezeu si respect fata de biserica. Pana si Politia. Crima sa fie, dar sa fie sacra!

Cea mai reusita strofa:
Cat sunt de fericit, cat bine-mi dai
Parinte, Creatorule, Minune,
Cuvantul meu in rugi nu poate spune,
Caci sufletului meu Tu ii dai Rai,

Si Raiu-n Iad Tu i-l aduci pe lume -\"
La ultima strofa primul vers este cam fortat.
Totusi, devotiunea aceasta, nu este cumva putin cam cliseizata? Nu ascundeti in frumoasele versuri pe care le scrieti partea intunecata a lumii si intunericul din Dumnezeu insusi? Poate ca, daca v-ati gandi la asta, versurile dumneavoastra ar castiga in profunzime si... adevar. In fond Dumnezeu este abis, si nimic din cele de aici nu pot da seama de El. Nu il limitati pe Dumnezeu, nu-l circumscrieti cand il laudati in felul acesta? Daca spuneti despre Dumnezeu ca este frumos, bun s.a.m.d., il tratati ca pe o faptura oarecare, pe El care este deasupra tuturor si dincolo de toate.
Cu respect,
Horia Patrascu

Poezia modernă este Idee îmbrăcată în \"cuvinte potrivite\" sau, dimpotrivă, în necuvinte.
Acelasi lucru il spun si eu. Dar v-am marturisit sincer ca nu am gasit nici o idee, desi am avut rabdare, iar dumneavoastra nu ma ajutati in nici un fel. Evident, e mai usor sa declarati cu suficienta: poezia e treaba de cititori avizati, nu e pentru oricine etc. Constat cu foarte mare tristete ca \"poetul\" are niste colti foarte veninosi pe care abia asteapta sa si-i arate cand cineva i-a desconsiderat versurile. Cu asa-zisa lectie despre poezia moderna vreti sa-mi transmiteti ca stiti dumneavoastra ce faceti, ca stiti mestesugul, reteta poeziei, cum se fac versuri?!

\"Horia, daca tatal meu ar fi un ucigas in serie l-as iubi la fel de mult cum o fac acum...\".\"nu, n-a dat cu bata in viata lui, dar asta deja nu mai are nici o importanta.\" Iata Lory frazele care te incrimineaza. Observ ca aici toti se leaga de amanunte numai pentru a nu da ochii de miezul problemei. O iei pe ocolite si ne vorbesti de jena pe care ti-o da faptul ca tatal tau este miner (se pare ca tu insati suferi nu de pe urma evenimentelor din 13-14, ci din cauza localitatii de resedinta). Nu faptul ca tatal tau este miner era esential, ci daca este unul din minerii care au dat cu bata. Iar tu ne spui ca asta nu are nici o importanta, ca l-ai iubi si asa, l-ai iubi chiar daca ar fi un ucigas in serie pentru ca ti-a lasat o biblioteca de 1300 de carti. Or, aceasta este problema! Intr-un mod suav tu exprimi raul de care sufera societatea romaneasca: adoratia tatalui, indiferent de ce este el ca persoana. De la tata la tatuc nu e decat un pas. Respecta-ti parintii indiferent de ce fac! Nu-ti judeca parintii! Respecta-i pentru ca ti-au dat viata! Iata cateva sintagme cu care suntem indobitociti din copilarie si care isi dau rodul la maturitate. Or trebuie sa invatam ca parintii trebuie sa fie judecati, ca avem tot dreptul sa le condamnam faptele daca sunt imorale, ca nu exista imunitate parentala. Nu vom fi o societate civilizata cat timp vom gandi altfel! Nu este deloc intamplator ca in cultura romaneasca nu exista revolta impotriva parintelui, impotriva tatalui. Nu avem nici o generatie de tineri furiosi, in schimb ne intrecem in asociatii de tineri ortodocsi. De cum facem ochi incepem sa respectam neconditionat \"valorile\" sau structurile mostenite, si asta pana la moarte. De aici provin mineriadele, iar tu reprezinti mai mult decat ti-ai putea imagina, mai mult decat fiica unui miner nevinovat, esti, fara s-o stii, un mineriard. Pentru ca si minerii din 13-14 au avut aceeasi mentalitate pe care o dezvalui in aceste fraze; au venit sa-i pedepseasca pe acei tineri care indrazneau sa se revolte impotriva \"tatucului\", impotriva celui care, dupa oamenii de bine, trebuia iubit dincolo de trecutul lui, de faptele lui, de ideile lui, iubit pentru ca era cel mai bun si pentru ca toata lumea il iubea si zicea ca trebuie iubit. Merg prea departe? Nu cred. De ce am trait 45 de ani sub comunism, in modul cel mai rusinos, fara nici o revolta care sa ne spele obrazul?! Nu numai pentru ca ne-a fost frica! Ci pentru ca in mentalul nostru de popor transhumant o idee fundamentala este aceea potrivit careia e mai bine cu un stapan rau decat fara stapan. De aceea nu am indraznit sa zicem nici \"pas\" in fata unnui pitic balbait si analfabet, de aceea a trebuit sa asteptam ca toate tarile din jur sa faca pentru ca si noi, ultimii, sa facem ceea ce ar fi fost natural sa facem din primele clipe. Tatal nu trebuie deranjat, insultat, ofensat. Tatal trebuie lasat sa se legene in paternalitatea lui sforaitoare. Chiar daca isi bate copiii si nevasta, chiar daca ne omoara fratii, chiar daca este un ucigas in serie, chiar daca da cu bata in capul semenilor. Si pana la urma chiar daca ne omoara. Caci are tot dreptul! Este doar tatal care ne-a dat viata. El ne-a dat-o, el ne-o poate lua. Ca si cum o penibila impreunare dintre doi penibili omuleti ar putea da seama de misterul vietii. (Si daca e s-o luam cu cine e mai muschiulos, mai tata decat tatutzul din dormitor nu este Tatal ceresc?!)
Iata de ce Lory, prin ceea ce ai spus aici, am inceput sa ma tem ca o noua mineriada este oricand posibila. Caci adevarata origine (nu inceput, origine) a mineriadei este adularea (se intelege, neconditionata) a tatalui!

De ce sa nu-ti fie rusine de tatal tau? A dat cu bata? Atunci trebuie sa-ti fei rusine cu el, de el. Faptul ca-ti este parinte nu-l scuteste de vina nici macar in fata copiilor sai, nici macar in fata ta. Restul e prejudecata!

Corect: M-a ferit.

Erata: in loc de fotografa se va citi fotografia.

Doar primele doua merg. Chipuri sub pleoape evoca mai degraba niste pleoape mutante, gigantice care reusesc sa acopere toata fata. (Ceva intre filmul Masca si clipul cu Michel Jackson tragandu-se de o gura flasca din care iesea o limba infipta.)