Poezie
Eu, sunt
1 min lectură·
Mediu
Mă plimb pe o față de masă
Un gând ce vine și-a fost;
O muscă agitată,nervoasă
Pe pata ce apa n-a scos.
Sunt omul ce trece pe-alee
Săracul de pași cerșetor,
Ce scrie în praf epopee
Slăvind picătura din nor.
Sunt așchia rămasă în tine
În piele pătrund fără rost,
Ca poza ce piere mai bine
De silă pozându-te prost.
Sunt linia continuă pe stradă
Tristă că ploaia m-a șters
O dungă ce nu vrea să creadă
Că viața se-nvață din mers.
Sunt alte imagini ciudate
Tablou refulat de culori;
Sunt pielea ce-mbracă o carte
S-ascundă cuprins de orori.
Eu sunt o parte din toate
Sunt versul ce-acuma privești
Sunt simplu,banal se prea poate
Exist, mă scriu, mă citești.
044357
0
In ochii mei, te vad cum cresti, pedros.De ce nu incerci sa compui o poezie si in greceste?(de farmec, ca de inteles mai putin:)
Eu tare sunt curios cum suna greceasta asta.Fi bun si zi-mi si mie cum se zice:
Pe mine ma cheama Aleksandar.
:)