traffic

noaptea pe strazile pleznind de singuratate imi plimb pet-ul plictisului ca un negustor de pamant de flori imbatranit intr-un oras in care toata lumea cultiva irisi de sticla colorata si zambete plasticate sideful unui maestru dentist inimi inoxidabile si multe alte accesorii incarcate de melancolie. noaptea am uneori nenorocul sa intalnesc cate un betiv care-mi pupa gheata stropindu-ma cu lacrimile lui din constelatia Cognac 5 stele , fiind nevoita sa ascult cum lumea e asa de nedreapta tocmai acuma cand nevasta a fugit de la bratul lui de subaltern ratat. cum va spuneam noaptea... fete singure nu mai singure ca mine se agata de bratul necunoscutilor ca de o spanzuratoare publica uitand-se in ochii mei pur si simplu impur si complicat eu- fiind ultima lor shansa la o ora atat de tarzie a mileniului. noaptea pe strazile acestui oras in care vocalele sunt la fel de primejdioase ca si consoanele ... fac trafic cu pamantul fagaduintei cum spuneam plimbandu-mi pet-ul plictisului.