Lumea mută
Lumea mută lucruri multe Într-o oră le ascunde Și devin necunoscute Lumea-i mută Și discută Pentru ea Toți vedem aceleași lucruri Dar mascate-n alte trucuri În lună nu cunoaștem
AȘAlina ȘandraFloare
E floarea tot ce are pomul Nimic nu se cunoaște fără ea Ori albă să-i fie petala Ori Altceva Acolo unde-i dusă floarea Fructul se întoarce După ce-a murit în ea Ori
AȘAlina ȘandraȘi mi-am zis că poate-OM fi
Mâna mea E făcută Pentru-a lui Întâlnire de dintâi Mâna lui și mâna mea Azi și ieri și tot așa Mâna mea cu mâna lui Vinul viu al sângelui Gura mea și gura lui Răsuflare de
AȘAlina ȘandraNaturanaturá
Perdea Se pierde apa înspre stele Văluri din valuri cad Și luna ruptă se pierdea Perdea Din tot ce a făcut natura Cu solzul peștelui din seară În mare ploaia se
AȘAlina ȘandraOglindă
Apă fără de val Valu-i ascuns în adânc Se presupune că-i acolo Se zice că-i acolo Apă Lethe Cine te va bea? Cineva Oglinda nu se vede pe ea Are nevoie de mine să se vadă Cu
AȘAlina ȘandraAmses
Nu se poate unul fără altul S-ar pierde spațiul în adânc Nici unul fără una Adâncul adâncit în mai adânc Amses De la negru spre roșu Veneam Nu se poate unul fără doi Nici doiul
AȘAlina ȘandraCopacul Vieții
Despre foc și despre apă Multe lucruri se vor spune Ca să știi ce-nseamnă focul Lasă apa să răsune Pocal de Ițe Vii Despre cum se zbate focul Umbrele se vor supune Numai apa o să șteargă
AȘAlina ȘandraAparența
-Apare Încă o dată de apă Reapare- Curgeau în jos de vie O vale de abis Curgeau curgeau la vale Cascade-n nesfârșit Atât de lungi atât de fire Alunecând în alungire Ațele ce prind de
AȘAlina ȘandraÎntorsul
Te duci cu Cheia Sol Tot mai departe Departe e doar alt tărâm Întemeiat pe fapte -Întorsul se întoarce Mai mult decât trebuie- În torsul lunii Firul de păianjen tras în ghem Din tors de
AȘAlina ȘandraAplecarea
Azi am plecat Pământul tot s-a aplecat Să-mi salute umbra Eu nu mai sunt în nimic din ce am fost Pomul s-a distrus Pomul din care curgeau apele din fructe S-a despărțit și pasărea de
AȘAlina ȘandraVal constant de apă tare
Izvor de apă tare Ce curge într-un val Un singur val Fără intrare și fără ieșire Valul constant În mijlocul lui stă un copac Ridicat în largul cer Invers suspendat Ca un lac
AȘAlina ȘandraNeintitulatul
De sub ochii adumbroși Răsar lumini încete Zâmbetul firav va crește Ca valsul valului pe creste Salcâmul taie-n două zarea O linie verde toarce culoarea Unește pământul de cer Pe sub
AȘAlina ȘandraGolul din Lumina
Oglinda se încarcă de lumină O altă lumină Altfel decât cea care se știe Nici ea pe ea nu se știe Lumina oglindă Fără de raze îi este de ajuns Să fie În ea nu se vede nimeni Cel ce se
AȘAlina ȘandraCrucea
Trecător e suflul printre pietre Și macul răspândit printre cocori Lunatic melcul răsucit în trepte Ascunsul chip al lunii în spatele de zori Dar crucea rămâne închisă în cerc Trecător
AȘAlina ȘandraPăsările
În păsări se vede-nvierea Căci ele sunt ceea ce nu sunt Despărțite de lume și rupte din ceea ce știm Că este lumea Păsările sunt atipice Căci ele zboară Nimeni nu mai
AȘAlina ȘandraAer
Am învățat de la piatră Cum să stăm Și de la frunză Cum pică din pom De la val Cum iese din mare Și de la aer Pasăre să fim Am învățat de la apă cum să vin Și de la strugure să capăt
AȘAlina ȘandraCopacul
Un copac se ridică Un altul intră în pământ Fructul se sparge în patru Drumul îl repet în gând Apele s-au făcut de ploaie Nici ele nu mai știu de lut Suntem încă din viță de vie Vița
AȘAlina ȘandraȘi mi-am zis că poate-mi spui
Și mi-am zis că poate-mi spui Ce se scrie-n ochi căprui Ce e roata cea pătrată A mișcărilor dintâi Ce-i cu cercul destrămat Într-o linie prelungă Ca a trupului păcat mi-ai spus: în
AȘAlina ȘandraLucrurile
A fost un început al fiecărui deget Când a învățat să pipăie Materialul în care a crescut Și tot pipăind spațiul de lut Au prins muguri și au crescut Și celelalte lucruri Până când
AȘAlina ȘandraPasăre căzută
Pasărea s-a apropiat de trupul ei Cum vine ființa lângă umbră Cu umbrele din trupul ei Frumusețe apărută Așa cum apare o boare Nevăzută Așa cum simți o adunare A cerului cu un alt
AȘAlina ȘandraFlacără născută-n lemn
Floarea morții și floarea vieții Aceeași culoare Cu o frunză ruginie Un argint în fir să fie Sferele și stelele Laolaltă Umbrele lăsate de creion pe hârtie Par a fi pete Par a fi
AȘAlina ȘandraÎn El
Inelul e ca mărul un cerc crescut pe dedesubt în aer stă e prins apoi de trup
AȘAlina ȘandraTrup cu flori de pică
Te uiți înapoi Și drumul lasă urme Omul Când spui trup Spune și trupă Sunt cupluri singure Sau cupluri câte doi Au flori de pică Trupul e venit din trupă Întrupat În cuplu
AȘAlina ȘandraAur
Plouă cu rouă Aur picură din aer Și luminile-s tezaur Pentru negrul de granit Răsărit din asfințit Ploile se schimbă-n rouă Aerul e despărțit Cerul ondulează-n valuri Muntele
AȘAlina ȘandraPoemul Sensului
Să aduni nu are sens Sens are să dai Norul își dă apa-n vale Fluturele zboru-n rai Să trăiești nu are sens Sensul e să-nvii Bobul moare și își naște Aparența de a fi Să iubești nu are
AȘAlina ȘandraȘI MI-AM ZIS CÃ POATE-AR FI
Așa te-am cunoscut: Eram afară Lunile fugeau în nori Zmeii îți puneau coroană De tulpini Să te însori Umbrele îți sunt mireasa Umbrele curate-a zării Dezbrăcată de cămașa Roșie
AȘAlina ȘandraAnatomia Peisajului
Dealul urcă Spre apă Capătă Trup de femeie Pleacă Floarea-i aplecată Dincolo de piatră Ea se știe Cum va fi Bobocul se naște o singură dată Din piatră A doua oară Cade spre
AȘAlina ȘandraCiocârlia ta
Cum stătea o ciocârlie Diminețile-n pustie Dezbrăcată ca o floare La începutul toamnei Cum stătea cu ciocul drept Zburându-i penele din piept Rostogolită după mere Doi ochi ca bobul de
AȘAlina ȘandraPortret
Genele ei negre Erau picioare De păianjeni rimelați Mătasea porumbului E păr de fată Desfăcut pe umeri Ca unda în apă Mătasea broaștei Fir peste alge Boabe de grâu Ochi bulbucați
AȘAlina ȘandraOrbii
Orbii Piticul orb s-a ridicat A început să vadă În ochiul său intern Ochiul lumii Dar s-a împiedicat De omul orb Ce a fugit De gura lumii Și-au dat mâinile Și s-au jucat De-a
AȘAlina ȘandraDrumuri Omogene
Drumuri omogene Lucrurile s-au spart în straturi omogene Și primul om universal a venerat lucrurile neomogene S-a gelozit pentru o pricină de femeie efemeră Care nu i-a fost nici amantă și
AȘAlina ȘandraMarul
Mărul A venit un om și m-a întrebat Dacă sunt neom Eu i-am explicat Marea diferență Dintre un bărbat Și o aparență De om degradat Marele bărbat E mărul din măr Iar un degradat E
AȘAlina ȘandraImparatul Bosumflat
Împăratul bosumflat Un împărat A cumpărat hârtie. Și-a împachetat regina Și a aruncat-o După pat. Ea nu s-a supărat. L-a întrebat: Te-ai însurat cu mine De ce m-ai alungat
AȘAlina ȘandraPietrele
Pietrele Pietrele au spus despre noi Cum că am fi pietre Și noi le-am amăgit zicându-le În trepte Că suntem doar statui din aur și granit Nu suntem pietre Suntem o eternitate a
AȘAlina ȘandraStrugurii din Struguri
Strugurii din struguri În livada cu struguri s-au strâns un fel de fructe feminine cu prelungiri de lire printre frunze și-n cap cu mărăcini De araci erau spânzurate femei și se întindeau
AȘAlina Șandra