Regretul Unei Despartiri

As vrea sa te vad, Dar nu se poate. Esti departe. Gandul ca nu mai putem Fi impreuna, Ma domina, Imi doboara Orice speranta. Tu erai puterea Ce-mi deschidea Portile fericirii. Tu ai dat frau liber Nebanuitului din mine. Numai tu imi alinai Orice greutate. Tu, samanta fara coaja, Melcul, cel far’ de cochilie, Esti acum o amintire, O frumoasa amintire. De ce oare? Fiindca flacara iubirii noastre S-a stins demult. Insa, in inima mea, Ea arde ne-ncetat, Hranindu-se Din rodul amintirii Si-al sperantei. Hotararea mea De a pune capat Acestei iubiri, Imi era straina, Dar am fost prea orbita Ca sa am puterea De a vedea Acest lucru. Acum e prea tarziu Pentru orice adaugire. Ce-a fost a fost, Ce-o sa fie o sa fie. Acea flacara a amintirii Cuprinde din ce in ce mai mult Fiindul sufletului meu, Pana ce, Acesta se va pierde In disperare Sau in regasire…