AP
Alina Pamfil
Verificat@alina-pamfil
Piatra-Neamt
„Quand on n'a que l'amour”
Pitești - Brăila - București - Reșița - Piatra-Neamț (balet, gimnastică sportivă, pictură, cor, teatru, muzică, recitaluri de poezie, marea iubire, șefă de promoție - profil real), Universitatea București - filologie, Piatra-Neamț (școală - casă - școală, 35 de promoții, laureată CR / Labiș, Eminescu, Ștefan Augustin Doinaș, Geo Dumitrescu,…
1. Nu există autonomie fără responsabilitate, responsabilitate fără control, control fără evaluare și, mai ales, evaluare fără consecințe. Doar în educație, poate.
2. Atâta timp cât ne numim (și o mai și facem cu mândrie) \"dascăli\" (ocupație necalificată și fără standard ocupațional) și nu suntem \"învățători\" (a se citi \"enseignant\") și câtă vreme (și vremuri) sistemul compromis va accepta compromisul prezenței active a ageamiilor veniți în refugiu (că, nefiind în stare de altceva, într-o ultimă instanță merge să lucrezi și-n școală) nu vom putea spune cuiva și nimănui \"Ba !\"
3. Cât timp (încă, Doamne !) \"învățătura\" temeinică (aceea care întemeiază, temeiul deci al devenirii noastre și a cetății) se mai regăsește înlocuită de \"învățământ\" (furnizor de certificări neîntemeiate pentru competențe închipuite) care, pe deasupra, se mai și îmburdă a se autointitula \"educație\" (deși nimic legat de formarea caracterului nu se întrezărește prin cele curricula - pluralul lui curriculum și nicidecum vreun substantiv feminin fluturat de către iluștri conceptori, decizioneri și dezvoltatori fracție-docți) vom avea evaluatori care vor tăia din \"lucrarea\" noastră ceea ce ei nu înțeleg. Cine și cum poate evalua iubirea pe care o pun în relația mea cu elevul, pe care deseori îl iubesc împotriva voinței lui ?! Nici măcar el nu o poate face. Încă.
4. Unde ești tu, Edgar Morin ?! Pe-acolo e și Ovidiu Măntăluță.
5. A profesora este a face poezie. Or, poezia este o știință universal armonică. Ce să evaluezi în dizarmonia sistemică instaurată și instituționalizată ?! Neconstituantă ?! Neîntemeietoare ?!
6. Și pentru că mă tem de lipsa de curaj, m-aș expune oricând unei evaluări experimentale pentru a-l determina pe evaluator să găsească în mine criteriile pe care le ignoră. Cu voie sau fără de voie. Dar greșind.
7. Demersul cel mai potrivit este acela de a rupe într-un loc (și într-un timp) cercul vicios, ciupind ușor din circumferința lui și de a-l transforma apoi, ridicând cu greu și grijă capătul obținut, într-o spirală virtuoasă.
2. Atâta timp cât ne numim (și o mai și facem cu mândrie) \"dascăli\" (ocupație necalificată și fără standard ocupațional) și nu suntem \"învățători\" (a se citi \"enseignant\") și câtă vreme (și vremuri) sistemul compromis va accepta compromisul prezenței active a ageamiilor veniți în refugiu (că, nefiind în stare de altceva, într-o ultimă instanță merge să lucrezi și-n școală) nu vom putea spune cuiva și nimănui \"Ba !\"
3. Cât timp (încă, Doamne !) \"învățătura\" temeinică (aceea care întemeiază, temeiul deci al devenirii noastre și a cetății) se mai regăsește înlocuită de \"învățământ\" (furnizor de certificări neîntemeiate pentru competențe închipuite) care, pe deasupra, se mai și îmburdă a se autointitula \"educație\" (deși nimic legat de formarea caracterului nu se întrezărește prin cele curricula - pluralul lui curriculum și nicidecum vreun substantiv feminin fluturat de către iluștri conceptori, decizioneri și dezvoltatori fracție-docți) vom avea evaluatori care vor tăia din \"lucrarea\" noastră ceea ce ei nu înțeleg. Cine și cum poate evalua iubirea pe care o pun în relația mea cu elevul, pe care deseori îl iubesc împotriva voinței lui ?! Nici măcar el nu o poate face. Încă.
4. Unde ești tu, Edgar Morin ?! Pe-acolo e și Ovidiu Măntăluță.
5. A profesora este a face poezie. Or, poezia este o știință universal armonică. Ce să evaluezi în dizarmonia sistemică instaurată și instituționalizată ?! Neconstituantă ?! Neîntemeietoare ?!
6. Și pentru că mă tem de lipsa de curaj, m-aș expune oricând unei evaluări experimentale pentru a-l determina pe evaluator să găsească în mine criteriile pe care le ignoră. Cu voie sau fără de voie. Dar greșind.
7. Demersul cel mai potrivit este acela de a rupe într-un loc (și într-un timp) cercul vicios, ciupind ușor din circumferința lui și de a-l transforma apoi, ridicând cu greu și grijă capătul obținut, într-o spirală virtuoasă.
Pe textul:
„Evaluarea personalului didactic" de Ovidiu Mantaluta
0 suflu
Context