ce toamnă....
Cine suntem,iubire? Eu cum mă voi numi când nu te voi mai putea săruta? A început frigul cel apăsător al compromisului, Furăm numai frânturi de clipe împărțite cu alții, Respirăm greu și
Cine sunt
Vin alte culori de fiecare dată, Sunt mereu alta Și iert; Dar niciodată uitarea, Niciodată alunecarea spre niciodată, Veșnic ceea ce nimeni nu iartă, Ceea ce nimeni nu știe curat, Ceva-ul meu
Am dorit...
Nu te mai iubesc! Scurte licăriri de alte nevoi, Prelungi și înțelepte vâsliri spre niciodată. Voiam adevărul, l-am dorit Cu speranță și rugi inventate, L-am dorit cu suflarea Întretăiată de
Întrebările sufletului
Să nu-mi spui de unde vii! Lasă sufletul meu să creadă că ești o parte din mine, O ramificație a alter ego-ului meu născut din femeie, Deși cam intuiește bietul că ai plecat de acasă în ziua în
Este imposibil de murit în urma ta
Este imposibil de murit în urma ta; Nici măcar nu pot invoca inconsistența memoriei, Jocul derizoriu al puterilor sau slaba tenacitate încrețită cu funigei, Căci, tu, straja sufletului, ai