Poezie

Greseala lui Pygmalion

1 min lectură·11 august 2001

Mediu

Eu sunt Pygmalion; tu - Galateea

Mainile mele au creat frumosul

Iar acum frumosul nu mai vrea sa-mi atinga mainile

Eu sunt Pygmalion, iar tu esti Galateea

Cu ce-am gresit?

Nu am sculptat oare destul de bine topazele vederii tale

Si le-am lasat oarbe la suferinta mea?

Nu am lucrat destul de maiestrit la slefuirea

Pletelor tale de onyx?

Sau sunt prea slefuite acum ca sa mai straluceasca

Doar pentru un biet sculptor?

Nu ti-am presarat destula pulbere de aur in piele

Sau nu ti-am pictat destul cupru sangeriu in buze

Sau poate am facut o greseala

Inlocuind pulberea de cupru cu venin...

Galateea, tu...

Nu ma vei ierta niciodata pentru greseala mea

Ti-am dat topaze, onyx, aur si cupru rosiatic

Dar unde ti-am uitat oare sufletul?

Eu, sculptorul... Pygmalion.

024494

Despre aceasta lucrare

Autor: Alina Mihai
Tip: Poezie
Cuvinte: 130
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Alina Mihai. “Greseala lui Pygmalion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-mihai/poezie/5213/greseala-lui-pygmalion

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

jhyt8rkji78okliu✓8 feb. 2002

esti cumva negativista in scrierile tale?
e buna. serios.

Maria-Magdalena Jindiceanu✓5 iul. 2006

Din punct de vedere al tematicii, poezia ta mă duce cu gândul la poezia lui Arghezi (și nu numai la atât).
Opera trebuie să primească suflet de la autorul ei?
Cred că nu. Sufletul nu i-l poate da decât Dumnezeu. Bineînțeles prin intermediul autorului. A fi sau a nu fi talentat, înzestrat, binecuvântat. Aceasta e întrebarea.