Poezie
Greseala lui Pygmalion
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt Pygmalion; tu - Galateea
Mainile mele au creat frumosul
Iar acum frumosul nu mai vrea sa-mi atinga mainile
Eu sunt Pygmalion, iar tu esti Galateea
Cu ce-am gresit?
Nu am sculptat oare destul de bine topazele vederii tale
Si le-am lasat oarbe la suferinta mea?
Nu am lucrat destul de maiestrit la slefuirea
Pletelor tale de onyx?
Sau sunt prea slefuite acum ca sa mai straluceasca
Doar pentru un biet sculptor?
Nu ti-am presarat destula pulbere de aur in piele
Sau nu ti-am pictat destul cupru sangeriu in buze
Sau poate am facut o greseala
Inlocuind pulberea de cupru cu venin...
Galateea, tu...
Nu ma vei ierta niciodata pentru greseala mea
Ti-am dat topaze, onyx, aur si cupru rosiatic
Dar unde ti-am uitat oare sufletul?
Eu, sculptorul... Pygmalion.
024.510
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Mihai. “Greseala lui Pygmalion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-mihai/poezie/5213/greseala-lui-pygmalionComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MJDin punct de vedere al tematicii, poezia ta mă duce cu gândul la poezia lui Arghezi (și nu numai la atât).
Opera trebuie să primească suflet de la autorul ei?
Cred că nu. Sufletul nu i-l poate da decât Dumnezeu. Bineînțeles prin intermediul autorului. A fi sau a nu fi talentat, înzestrat, binecuvântat. Aceasta e întrebarea.
Opera trebuie să primească suflet de la autorul ei?
Cred că nu. Sufletul nu i-l poate da decât Dumnezeu. Bineînțeles prin intermediul autorului. A fi sau a nu fi talentat, înzestrat, binecuvântat. Aceasta e întrebarea.
0
e buna. serios.