Coșmelia

Cu băieții mei Nu mai vin tâmpiții ăștia și le-am zis la nouă fix în fața blocului! Și iară stau degeaba să-i aștept, că altceva n-am ce face seara la ora asta când mai-mai că se-ntunecă! O să se ia maică-mea iar de mine: că pe unde-ai umblat, că unde stai la ora asta, că a-nceput școala, că ce stai cu vagabonzii ăștia de la bloc, că ce faceți voi toată ziua, că doar n-aveți familii, că parcă vă dau alții de mâncare, că nici nu știți voi ce înseamnă s-aduci pâinea pe masă, că ce vă pasă vouă-sunteți ditamai vlăjganii, da\' n-aveți nici o grijă-n lumea asta! Și tot așa prevăd o mare discuție cu maică-mea și o să mă piseze până n-o să mai pot! Așa face! Zice, zice și când vede că plec din cameră se liniștește, da\' Doamne ferește să audă o clanță sau vreun zgomot prin casă că iar o ia de la capăt! Fuck! Și-a început școala, și iar teme, și ore, că doar ești la liceu și ai responsabilități! Cine m-o fi pus pe mine să dau la „Unirea”, auzisem că-i liceu de fete, mișto! Și ce-o fi fost în capu\' meu, dacă erau numai fete, eu patru ani mă uitam la ele și terminam liceu, cred c-așa m-am gândit! Și când colo teme, proiecte, limbi străine, studiu frate, că trebuie să mergem mai departe către facultate....!OFFFFFFFFFF! Iară dau de Ionescu, și aia de chimie - Marinescu, care ne zice idioți și cretini, și Bădoi, Ciochină, Iosif, Vasile, care o să ne ia din prima oră cu „drăguților” și ăla de română Simionescu, care nici nu știe măcar să-mpartă o frază, se uită la noi așa, cu ochii goi, și ne-ntreabă: „E bine? Așa-i bine?” Da\' ce domle\' eu sunt profesor sau tu!? Pe mine mă plătesc ăștia de la Minister sau pe tine? C-așa, pe bani, stau și io la școală, nu? Cine m-o fi pus să dau la filo\' auzi, să mă chinui eu cu latina și să mai dau și teză! Să ne vezi pe toți în bănci cum stăm înainte de teză, ca niște sfinți și ne uităm la tabloul ăla cu Eminescu! Ce mai, s-au schimbat vremurile, acum nu-l mai avem pe răposatu\', da\' avem alt mort mai celebru! Îmi plac pletele lui, că altfel zbura tablou ăla de-acolo de numa\' numa\'! Auzi! Învăț eu zile-ntregi la declinații și scandăm toată ora versurile ălea lungi, de nu se mai termină! Și nu oricum, da\' cu mâna sus, să batem ritmu\', că vezi Doamne așa trebuie! Și așa mai trece o zi: fama, famae; continuus, continuua, continuum; pons, pontis și s-a dus ziua mea! Și ne-ascultă domnișoara Tatiana asta de ne sparge, ne dă câte șase, șapte note pe trimestru! Când zici c-ai scăpat, te ia iară și „bellum”, și de când până când, și ce mai - te omoară! Ia uite cum stau io după ăștia! Să vezi ce le fac! O să le zic io: „Bă, nouă vine după opt și când a trecut ora opt, voi deja să fiți afară, că altfel nu știu ce vă fac!” Așa o să le zic, că altfel nu merge cu ăștia! Trebuie educați, că s-au prostit, s-au făcut copii lu\' mama! Hai că pe ăștialalți îi mai înțeleg, da\' nici Crilă n-apare! Trebuia să-i dau semnalu\' cu lanterna înainte de a coborî. Mai bine mi-aduceam casu\' și-ascultam niște muzică! Parcă l-aud pe taică-miu: „Alternativ!!! Ce-nseamnă alternativ? Adică asculți muzică alternativ sau cum, că nu-nțeleg?” Nici n-ai să înțelegi vreodată, mă gândesc mereu când mă uit la el! Atâta mă mai bate la cap, cum mă vede, cum mă ia: că să-ți dai cercelu\' ăla jos, că să nu chiulești de la școală, că ești într-un liceu bun și să nu ne faci de rușine, că ce cari paltonu\' ăla după tine, că ce carte ai citit ultima dată, că să ai grijă cu fetele, că să nu mă iau în gură cu profii, că s-o ascult pe maică-mea și toate cele! Are un nou discurs în fiecare zi! Asta-mi place la taică-miu că schimbă placa, da\' zice aceiași chestie tot timpu\'! Și ce, el le știe pe toate și are cea mai originală meserie din lume.............șomer! Las că are Dacie și bagă maică-mea benzină! Nici o problemă! Singura chestie care mă mai încălzește e că, dacă-ncepe școala, pot să zac în bancă și să le enervez p-ăstea de la mine din clasă! Cum i-am scris atunci lu\' Sorina: „Ești atât de frumoasă astăzi!” și chestia cea mai tare e că m-a crezut și s-a uitat cu ochii ăia mari la mine așa, că era mai-mai să mă-nmoi! Și mai e Lorena, Doamne ce păr are fata aia, păcat că numa\' păru-i de ea! Cum deschide gura, ai uitat și de păr și de tot și ai luat-o la fugă! Fugi, fugi și parcă tot te urmăresc cuvintele ei: „Știi, ești așa un coleg drăguț, dar mi-a zis mama tocmai de ăștia drăguți să mă feresc, că ei sunt frați cu Dracul!” Draculllllllllllll, auzi, o fi dat ea maică-sa de draculllllllllllllll, de știe așa bine pe unde zace! Aș fuma o țigară, da\' poate mă vede maică-mea de pe geam, și-atunci să vezi distracție!!! N-o să mai ies din casă cât oi trăi! Și când stau în casă mă ia iară cu studiu, cu Tolstoi, Dostoievski, Maiakovski, că lu\' maică-mea îi plac rușii! Zice că n-a mai scris nimeni ca ei! Da\' eu am citit aia cu Raskolnikov și nu mi s-a părut cine știe ce, un psihopat care se căiește, și-l fraierește Sofia aia! Drăguț, da\' mai bine citesc un SF, o chestie paranormală, ceva mai aproape totuși de secolu\' ăsta! Cum îmi mai arde pachetu\' ăla de țigări în buzunar, zici că mi-a dat cineva foc, nu alta! Să-mi aprind, să nu mi-aprind? Asta-i întrebarea! Mă aprind ăștia pe mine de nu mai vin odată, că-mi vine să mă duc pe la casele lor, să-i scot pe toți de urechi afară! Am zis nouă, ce naiba, doar nu-s prost! Mamă! Și nu mi-am terminat chestiile ălea la mate\'! Și câte am de făcut! Ce prostie! Sunt la filo\' și tre\' să-mi fac temele la mate\'! Da\' ce eu am dat la uman ca să mă termine Voroveț cu integralele lui? Și când îl aud: „Tu să rămâi că vreau să discut ceva cu tine!” Și-ncepe:” Tu ai talent la română! Te-ai hotărât ce vrei să faci mai departe? Ai discutat cu părinții tăi? Eu cred că ar trebui să te gândești și la literatură ca la o soluție pentru viitor!” Ce viitor, Domle\', ce aveți toți cu viitoru\' meu? Nici prezentu\' nu pot să mi-l trăiesc de voi, că n-am loc, n-am loc pur și simplu! Nu-mi ajunge ziua pentru toate observațiile voastre! Oare se gândesc ăștia că eu mai am și un cap al meu, propriu și personal, nu ca frigideru\' ăla nou cumpărat de maică-mea în rate! Eu n-am cap în rate, eu am capu\' meu și vreau să mai fiu și lăsat în pace din când în când, să mai gândesc și singur! Nu-i mai aștept p-ăștia! Mă duc acasă și bag în mine niște sarmale și să se-ntâlnească ei! Bolovanii! Trebuia să-mi dau seama c-ăștia nu pleacă de-acasă decât cu învoire de la mama! Și n-am sunat-o pe Ana, că așa i-am promis, că facem împreună chestiile ălea la mate\'! Da\' las\' c-o sun eu și-i zic că n-am ajuns azi, da\' mâine sigur mă duc! O fac mai mult pentru maică-mea, că pentru ea asta-i o dovadă de seriozitate! Să te duci să-nveți c-o fată! Ce să-nveți? Că par ele așa serioase, rușinoase, timide și nu-știu-ce, da\' se holbează la tine cu niște ochi, de zici că le pleacă din orbite! Io-s mai timid ca multe dintre ele, că și eu, nu știu ce naiba am, că parcă nu-s eu când vine vreo tipă pe lângă mine! Deodată mă schimb așa la față, că-mi vine să mă iau singur la bătaie! Nu-s mereu așa, da\' am și eu momentele mele! Am văzut o tipă-n tramvai, fraaate cum arăta și avea niște picioare că-i dădea lecții lu\' Schiffer! Și eu prostu\', stăteam în partea cealaltă și tot eram roșu ca un rac, că parcă aveam eu cea mai mică importanță pentru ea! Așa fac! M-agit ca fraieru\' când de fapt nu se-ntâmplă absolut nimic! Când se mai întâmplă câte ceva, mă mai găsesc io s-o fac pe șmecheru\' și să mă dau mare! Cum a fost cu Sorina! Ea mă plăcea cât de cât și eu făceam mișto ca un dobitoc! Las\' că-ncepe școala și mă revanșez eu! Îi mai trimit câte-o poezie, două.....Ce i-a plăcut atunci când i-am scris aia cu tu și eu:„Ești urâtă și ești frumoasă /Ești tu și ești eu/ Și mă găsesc în tâmplele tale goale/ Și mă trezesc în palmele tale ude.” Ce-mi mai debitează și mie creieru\' câteodată! Ia uite-i cum vin și se mai și hlizesc la mine, că-mi vine să-i iau pe rând la bătaie! - Ce râdeți bă, voi nu știți că-i aproape zece ceasu\' și acu\' trebe\' s-o cam tăiem prin casă!? - Cum s-o tăiem, bă? N-a rămas că ne vedem la zece? Adică o oră după nouă? Ha, ha, ha!!! - Ce tot zici, bă Crilă, cu ora ta? Că io v-aștept de-o oră! - Dacă habar n-ai pe ce lume trăiești e treaba ta, dar nu-i lua pe alții la rost, că nu ești tu atent la ce vorbim! Îmi venea să-i dau io lui atenție, da\' m-am gândit că trebuia să fie așa cum zice el, de-au întârziat toți, și-acu\' apar așa ca ciupercile după ploaie! Și-așa Crilă e tovarășu\' meu de-o viață, nu pot să mă supăr chiar așa! - Hai moșule, nu mai fi supărat c-o să vină și vremea ta! - Acum ar trebui să fie vremea mea, nu la Paștele Cailor! - Lasă bă, mâine le zic la ăștia să venim noi c-o oră mai repede și gata! - Ce crezi că mă încălzește pe mine faza asta? - Apropo de faze, cum ți s-a părut în disco? - Văd c-ai chef de vorbă, că n-ai stat ca prostu\' afară o oră!!! - Supărat, supărat, dar mai las-o moartă, frate, că nu-i nimeni de vină! - Numa\' prostu\' de mine! Auzi, ce facem în seara asta\', mai mergem la net să conversăm cu ceva fete sau stăm și facem o serată muzicală, așa cum știm noi? - Îi întrebăm și pe ceilalți, pe Pastă și pe Mielu\', dar eu zis să mai ascultăm și-un rock că ne-am cam dezmințit condiția noastră de „alternativi”, cum spune taică-tu! - Bine, atunci mergem la coșmelie, îi zicem tu Pastă s-aducă casu\', mai luăm niște țigări și niște bericică, și asta-i! Mi-era dor de coșmelia noastră unde ne făcusem un fel de bârlog. Cum intri, dai de niște mături vechi uitate pe-acolo de ultima femeie de serviciu, în colțu\' lu Pastă sunt niște sănii puse de vecinii de la unu. La una dintre ele-i zicem Tronu\' că are niște lemne groase și spătar, și-n plus mai e și vișinie. Tronu\'-i locu\' lu\' Pastă! Mereu ne zice: „Bă să nu vă găsesc pe vreunu\' pe Tron c-ați dat de dracu\'!” Coșmelia n-a mai fost zugrăvită de când mă știu eu, asta dacă a fost zugrăvită vreodată! N-arată rău, că s-a făcut un fel de maro cu niște dâre-așa de la igrasie, zici că-i tapet! Pe calorifer ținem tablele, vreo trei pachete de cărți, greutăți, rezervă de țigări pentru iarnă, când nici unul dintre noi nu se încumetă s-o ia prin zăpadă până la chioșcu\' lu\' Pascu și o sticlă de rom. Coșmelia noastră era de fapt uscătoria de la parter, dar nimeni nu agăța rufe acolo și atunci am pus noi stăpânire pe ea. N-a fost ușor, c-am avut scandal cu nea Vărzărescu de la unu, ne-a amenințat că ne dă părinții în judecată și-i zicea mereu lu\' taică-miu: „Lasă vecine că ei nu stau, se aciuiesc ca urșii hăi puturoși în bârlog! O să vedeți voi ce cuib de vagabonzi va fi ăsta, numai prostii o să facă copii ăștia și atunci n-o să mai puteți face nimic!” Nea Vărzărescu e șef de bloc și își ia rolu\'-n serios. E peste tot cu nasu\' ăla al lui cârn și plin de puncte negre. Are niște ochi mici ca de șoarece, ochelari cu rame groase, mâini și picioare scurte, da\' asta nu-l împiedică să fie peste tot și să prindă cam tot ce i se dă. A vorbit Pastă cu el și i-a promis niște chestii pe care le are el de câștigat, dacă ne dă coșmelia. Așa se face că nea Vărzărescu nu-și cumpără nici pâine și nici altceva, că ne trimite pe noi. Asta pe lângă romu\' care curge spre gâtlejul lui uscat cam la fiecare două, trei săptămâni. Până la urmă s-a lăsat, greu, da\' s-a lăsat! Cam de patru, cinci ani ne pierdem noi timpu\' pe-aici și așa se face că de-atunci am început cu prostiile. Am vărsat noi spirt prin bloc și apoi l-am aprins, am băgat niște pisici prin cutiile noastre de poștă cât casa, de-am crezut că face infarct doamna Radoc când a venit acasă, s-a uitat în poștă și a văzut numai niște ochii în beznă. Am mai umblat cu Mielu\' la tabloul electric de-au sărit siguranțele prin tot blocu\', am udat florile de pe scară cu gin, de s-au blegit toate, da\' am scăpat cu fața curată cam de fiecare dată. - Hai Dorule! Ce-ai rămas cu ochii-n gol? L-am auzit pe Crilă strigând. - A venit Pastă cu muzica? - Uite-l, merge spre coșmelie! Hai vii o dată? Ne-am așezat pe săniile vechi, am ascultat muzică grea și am băgat tutun în noi, că la un moment dat i-am zis lu\' Crilă că n-o să mai pun țigară-n gură niciodată. Evident că „niciodată” a ținut până a doua zi la școală. - Bă Dorule, ce facem bă cu chestia aia cu netu\'? O mai facem, îl aud pe Mielu\' țipându-mi în ureche. - Nu știu frate, c-a rămas așa-n suspensie! - Chestia aia cu Cioran, Morrison, Cobain etcetera? Întreabă Pastă. - Da aia, aia, da\' nu neapărat cu ăștia, e faza c-am zis noi de sinucideri! Nu mai țineți minte de discuția noastră de joi? Am zis că mă bat cu Sebanu\' la treaba cu poezia. - Io nici acu\' nu cred c-a scris Morrison poezii, frate! O fi fost el Morrison, da\' poet n-a fost! Zice Sebanu\' supărat și acum. - A scris un volum, nu mai mult, da\' a scris și a făcut și vâlvă cu versurile lui, răspund eu sigur pe mine! - Lasă Dorule poezia și zi dacă te-ai gândit la un nume! îl aud pe Mielu\'. - Ce nume? întreb nedumerit. - Nume de site, ce nume? răspunde iritat Mielu\'. - Nu știu, nu m-am gândit, voi aveți vreo idee? zic eu. - I-auziți, ce ziceți de www.coșmelia.ro? sare Sebanu\' repede. - Bă, de coșmelie știm doar noi și trebuie un nume mai atrăgător, să moară ăia dacă nu accesează site-u\' atunci, în clipa aia! vorbesc eu aproape fără să-l las să termine. - Da\' www.sinucidere.com cum vă sună? zice Pastă. - E mai aproape de ce căutăm noi, nu? întreabă Mielu\' entuziasmat. - Trebuie să fie șocant, să acceseze omu\' de curiozitate, dacă nu de altceva! răspund eu serios. - Ceva care să ne reprezinte pe noi, da\' să fie și șocant, nu? zice Sebanu\' să vedem noi că el a-nțeles și e pe fază. - Da bă, da! Ești............. Atunci mi-a venit ideea: „Ceva care să ne reprezinte pe noi, da\' să fie și șocant, ceva care să ne reprezinte pe noi, da\' să fie și șocant” îmi veneau mereu cuvintele lu\' Sebanu\' în minte, de parcă mă loveau în tâmple. - www.morțialternativi.ro , am zbierat eu de parcă Steaua câștigase acasă la Real. - Ești genial! a zis Pastă și știam că dacă am aprobarea lui o să se dea și restu\' pe brazdă. Am făcut tot feluri de planuri, ne-am gândit cum să ne vedem pe la Sebanu\', că numai el avea calculator. Mielu\' a și venit cu propunere de design și ne-a și arătat ce vrea să facă. A scos un creion din buzunarul de la piept și a desenat pe un șervețel niște figuri care mai de care mai grotești, de ne-a îngrozit! Da\' avea talent, toată lumea știa că el e ăla care desenează pe blocuri, da\' nu-i zicea nimeni nimic că toți rămâneau cu gurile căscate de mirare. Pe la doișpe\' ne-am risipit pe la casele noastre și după ce m-am spălat pe dinți, să nu mă simtă maică-mea c-am fumat, m-am furișat în camera mea. Am aruncat un ochi pe orar, n-am văzut nimic interesant, dar mi-a prins bine să știu c-o să-l văd mâine pe Bădoi! Oraru\' meu pe a doua zi nu arăta chiar înspăimântător: Latină, Română, Istorie, Sport, Dirigenție, Bar - ultima materie fiind adăugată de Crilă, care îmi găsise câte o materie relaxantă la sfârșitul fiecărei zile. Luni aveam net, marți bar, miercuri mă delectam cu bere, joi disco\' și vineri lăsase un comentariu: ” Vineri e deja week-end fraților, voi n-aveți altceva de făcut?” Crilă știa el ceva fiindcă îmi cam venea mie să plec și de la primele ore câteodată, da\' striga conștiința-n mine și mi-o închipuiam pe diriga\' crăpându-i lu\' maică-mea timpanu\': „Nu mai am doamnă unde să pun absențele, nu-mi ajung rubricile din catalog!! Atunci maică-mea, furioasă mai mult pe diriga\', că n-o plăcea deloc și fusese nevoită s-o asculte, simțea nevoia să-mi spună cât mai multe și-atunci îmi spărgea și ea mie timpanu\' să formăm așa un fel de trio fericit! Nu-mi plăcea deloc scenariu ăsta și așa că rămâneam și mai ridicam și mâna, nu de alta da\' altfel exista riscu\' s-adorm!” Nu știu când am închis ochii și cred c-am visat-o pe diriga\', că dimineața eram la ora de latină, supărat pe viață și pe Vasile, care duhnind a pisică, venea să-mi mai dea o notă, că n-avea oricum timp tot trimestru\' să-mi dea destule! Asta e, a mai început o zi! La coșmelie Ieșeam din bloc, când îl aud pe Sebanu\' strigând după mine: - Dorule! Dorule! Unde pleci frate? - Ia mai lasă-mă mă în pace? Ce ești tu, umbra mea? - Stai mă Dorule că sunt ai noștri la Coșmelie și te-am văzut trecând. De-aia zic, nu de alta. Că după mine poți să te duci unde vrei.... - Bine, mă, hai să mergem. Am intrat în Coșmelie și l-am văzut pe Pastă pe Tronu\' lui, juca cărți cu Mielu și aveau amândoi frunțile înroșite de la bobârnace. Ãștia doi așa făceau mereu. Jucau pe bobârnace și să te ferească toți sfinții să cazi pe mâna lor. Eu am jucat odată cu Pastă și m-a durut capul toată noaptea, da\' nici nu m-a mai prins. Eu îi tot zic să jucăm table, că îl bat și îi mai iau câte o țigară. - Salut Dorule! Ce faci, mă, mai trăiești, am crezut că te-au îngropat fetele, că nu te mai vede omu\' cu anu\'! - Hai mă Pastă, că nu-i chiar așa. - Ce nu-i așa frate? Azi Ana, mâine Sorina, te pomenești ca te-nsori și mor ăstea pe-aici pe la bloc. - Taci mă, că nu moare nimeni! - A, nu? Da cu Ana cum e? Mai umblă cu zmeu ăla? - Nu știu mă și nici nu mă interesează! - Hai, hai, lasă că acum zici așa și mâine te văd cu ea de mâna pe la Gară, o conduci ca zmeu acasă, a zis Mielu, ridicând capul din cărți. Þinea palma întinsă peste cărți să nu vadă Pastă ce are el. - Ce tot aveți mă cu zmeu? Ce legătură are una cu alta? - Are, mă, că zmeu rămâne mai nou cu fata și prințu\' rămâne cu gura căscată, zise Pastă plin de el. - Auzi Pastă, tu ai citit aseară basme, mă? C-așa se pare, ar trebui să mai treci și tu la lucruri mai seriose, la un Dickens, la Sienkiewicz, la... - La Sinki ce? - Hai mă lasă! - Te simți atacat și lovești înapoi, ai? Hai, mă, Dorule că io ziceam așa... - Lasă frate, hai un joc. - Joci tu cu noi? - Da, mă, da\' nu pe bobârnace, că vă ia mama naibii! - Nu pe bobârnace, m-a susținut Sebanu\', că-s nașpa. - Nu ești bărbat! Pe ce vrei să jucăm, pe flori, sau poate pe fete! - Iară-ncepi, vrei să te dau jos de pe Tron? - N-ai fi primu\' care încearcă azi chestia asta! A fost Nea Văzărescu mai devreme pe-aici și îl apucaseră toți dracii și urla în gura mare: „Uscătoria asta arată ca un grajd, nu sunteți în stare de nimic, o să vă îngropați în chiștocuri de țigară și coji de semințe!!!!!!!!” și tot felul de faze d-astea. - Hai jucăm, sau ne prinde noaptea până vă hotărâți voi? - Jucăm, da\' pe ce, a întrebat Mielu\'. - Pe bancuri, zic eu deodată. - Cum pe bancuri, mă întreabă Pastă, disperat că el nu pricepe nimica. - Mă Pastă, da\' prost ești câteodată, sări Sebanu\' cu gura mare. - Ce-ai zis, mă? - Lasă-l, că-ți explic eu. Care pierde, zice-un banc. De-acord? Întreb eu sigur pe mine. - Da, mă, hai. Am început să jucăm pocker și Mielu n-a avut nici măcar perechi, așa că am sărit pe el să scoată bancu\'. - Bine, mă, gata. Vă zic. Cică Alinuța mergea pe stradă cu două furculițe în mâini și strigând: - Cine vrea sa se uite în binoclu ? Gratis ! Satisfacție garantată. Un trecător fraier se oferă. Alinuța îi bagă furculițele-n ochi. Trecătorul începe să strige: - Hei, dar nu văd nimic. M-ai păcălit. Alinuța învârte furculițele și-l liniștește: - Stai, că încă nu l-am reglat. - Hă, hă râdea Pastă, clătinându-se pe Tron, și mai ziceați de mine că-s prost. Hă, hă. hă. După încă alte două jocuri, în care eu am avut doar cuie, am fost nevoit să zic un banc, că doar fusese ideea mea și nu puteam sa nu zic tocmai eu. Așa că încep eu: - Păi, cică îl întreba profesorul pe Bulă câte porunci există . - Zece, domnule profesor. - Și ce se întâmplă, dacă nu respecți una dintre ele ? - Rămân nouă... - Ãstai slab, mai zi unu\'! - Cum e slab? uite cum râde Sebanu, zici că-și înghite imediat urechile. Așa și era. Sebanu stătea trântit într-un colț pe un carton și râdea cu o poftă, că ne-a bufnit și pe noi râsu\' și-am râs câteva minute de ziceai că cine știe ce-am zis. - Ce-ai mă, zic, tu râzi de banc sau de ce? Sebanu nu putea să răspundă că râdea și se înroșise de ziceai că o să crape inima-n el. - Hai, mă, lasă-l, mai hai un joc. - Da, ce mă, ăsta-i scutit, el nu mai joacă? - Nu vezi, mă, că nu se mai oprește, parcă a intrat dracii-n el, o băgă Pastă pe-a lui. - Au intrat, bă, că este mai mulți de cincizeci, înțelegi? - Taci, mă, dracu\' că te scot afară. Când Pastă a avut chintă „roială” n-a mai zis nimeni nimic, decât Mielu\' care era dator cu un banc. Noi știam că Mielu\' le are și e cel mai bun la zis bancuri, le avea el pe ale lui, cu desenu\', cu povestitu\', nu era el băiat prost. Cum mă gândeam eu la asta, numa\' aud: - \'Vine un englez în delegație la noi, se împrietenește cu unii și-l iau ăștia la o băută; beau toata ziua; pe seară românii mangă, englezu\' de-abia mai mișca și îi era cam sete; vorbește cu românii; ăștia îi dau sticle și un bilet cu ce să spună la magazin; intra omu\' în magazin și începe, citind de pe hârtie:- Va rog frumosz datzi-mi si mie 20 bere Toborg! Vânzătorul: - Nu avem nici un fel de bere. Englezu\' (citind mai departe): - Eram sigur, băgate-aș in pizda mă-tii!\' Nu m-am putut abține și am început să râd ca un isteric, la care Mielu\' zice: - Stai, bă, că mi-am mai amintit unu: - \'Unul tare supărat intră într-un bar: - Barman, un metru de whisky ! - Domnule, avem whisky la sticla, la butoi, la pahar, dar la metru nu avem ! La un asemenea răspuns, supăratul îl bate pe barman de-i ies capacele. A doua zi aceeași fază. Speriat, barmanul se duce la șeful lui și îi povestește cum vine de două zile un nebun care-i cere un metru de whisky și când îi spune că nu are îl bate cumplit. - Măi barman, măi, de ce nu ai venit mai devreme ? îi răspunde șeful. Rezolvarea este foarte simplă. Faci în tejghea un șanț de un metru si când îți mai cere un metru de whisky torni whisky în șanț. Simplu, nu ? A treia zi apare din nou supăratul în bar: - Barman, un metru de whisky ! Barmanul, mândru, scoate o sticlă de whisky și umple șanțul de un metru din tejghea. - Excelent, barman, excelent! ....Si acum, împachetează-l !!!\' Sebanu de-abia se oprise din râs, că iară-l apucară toate cele și se înroșise ca un rac. - Ce facem, mă, mai jucăm sau ne mai ducem pe-acasă? întreb eu . - Ce crezi c-ai scăpat cu un banc? zise Pastă, care încă mai râdea. După încă două jocuri pierdute de Pastă și după un pachet de țigări, era rândul lui să mai zică un banc. - Nu mai știu, mă, io nu-s cu d-ăstea, pe mine nu mă interesează să învăț bancuri, io am altceva mai bun de făcut. - Adică ce? îl întrebă Mielu ironic. Te pomenești că oi fi învățat și tu vreun manual de istorie, sau oi fi citit și tu vreo carte. - Ce-aveți mă azi toți cu cărțile, ce vă credeți voi mai deștepți? - Lasă-ne tu pe noi cu inteligența noastră și zi-ne un banc, că altfel nu scapi de bobârnace. Într-un fel sau altul tot trebuie sa ne-o plătești, m-am băgat și eu în vorbă. Urmă un moment de tăcere, după care Pastă se ridică, luă tacticos o țigară și zise: \'- Un polițai vede într-o noapte o blondă care stătea în genunchi sub un felinar . - Ce faceți aici? , întreabă polițaiul - Mi-am pierdut inelul cu diamante și îl caut - Aici a căzut ? - Nu ! La blocul vecin dar aici este lumină.\' - De unde ideea asta cu blondele? îl întreb eu pe Pastă. - Ãsta mi-a venit în cap, răspunse el și întoarse capul spre Mielu, care râdea ținându-se de burtă. - Vă mai zic unu, dacă vreți, că acuma mi-am amintit, zise Pastă mândru: - \'Ca să demonstreze că blondele nu sunt atât de proaste cum se spune, ele organizează un concurs de deșteptăciune. Se urca pe scena o blondă care este considerată cea mai deșteaptă, juriul îi pune o întrebare, \"cât face 2+2?\". Ea stă puțin pe gânduri și raspunde\"7\",greșit, sala plină de blonde strigă tare \"mai dați-i o șansă, mai dați-i o șansă\". Juriul îi mai pune o întrebare \"cât face 4+2?\" Ea răspunde \"4\",greșit, sala strigă \"mai dați-i o șansă ...\" Bine ultima întrebare \"cât face 1+1?ea raspunde\"2\" Sala plină de blonde striga \"mai dați-i o șansă....,\" mai dați-i o șansă\". Am râs toți până ni s-a întins pielea pe la gură, am mai făcut mișto de Pastă cu blondele lui, am mai fumat câte o țigară și după ce am curățat puțin prin coșmelie, am luat-o fiecare spre casa lui. Eu și cu Sebanu am început să urcăm scările și la un moment dat îl aud: - Pot să-ți zic ceva? - Ce e, mă, zi! - Un banc, bă, un banc! - De ce nu l-ai zis adineaori? - Păi că nu mi-a venit, de-aia. Þi-l zic sau nu? - Da, mă, da. - \'Doi olteni în vacanță. La ora 3 dimineața, unul îl trezește pe celalalt: - Marine! - Ce? - Deschide ochii si spune-mi ce vezi? - Cerul. - Și ? - Și Luna. - Și ? - Și Carul Mare. - Și ? - Și Carul Mic. - Și ? - Și...Ioaneee!...ăștia ne-au furat cortu\' - E bun, mă, am zis eu răzând, da\' mai bine că nu l-ai zis, că ăștia doi sunt olteni! - Da ce, mă, Pastă nu-i și blond? Scandal la bloc Veneam cu mama de la piață (că mă prinsese acasă și m-a luat s-o ajut cu plasele) și când intrăm în scară îl auzim pe Nea Vărzărescu țipând „Haideți Doamna Rizea, că-i ședință mare!” „Ce s-a întâmplat Dl. Vărzărescu? întrebă mama” „Avem gândaci în beci, asta e, doamnă, că nimeni din blocul ăsta nu se ocupă, nimeni n-are timp de nimic, suntem toți niște oameni foarte ocupați, că nici preșu\' de sub picioare nu-l mai scuturăm!” „Haideți că lăsăm plasele și mă întorc! Zise mama” „Acu\' d-na Rizea, acu\' că nu stau gândaci după noi!” Nea Vărzărescu o apucă pe mama de braț și o tot trăgea după el. Eu i-am urmat ca să-i iau plasele din mână și așa m-am trezit în beci unde se adunaseră toți vecini, în afară de vecinu\' de la nouă, care nu venea niciodată la întruniri de scară. „Liniște, zise Nea Vărzărescu, să discutăm și să vedem ce trebuie făcut!” „Eu zic să-i chemăm pe ăștia de la dezinsecție, domle, ce mare lucru?”, zise Dl. Pantea. „Chiar era nevoie să coborâm în beci sâmbăta pentru atâta lucru?” „Adică cum atâta lucru? domnule, crezi dumneata că gândaci or să plece singuri? Trebuie să hotărâm ce facem până nu ne trezim cu ei pe noi! Atâta lucru, auzi la el!” se răsti Nea Vărzărescu. „Ãștia de la primărie nu fac nimic, ar trebui să-i băgăm cu nasu\' în gândaci, că ei se gândesc numai cum să câștige alegerile! Asta e! Nu mai are nimeni grijă de oamenii de la bloc! începu Dl. Moraru. „Așa e, domle\'! Și nici măcar Iliescu nu-i mai grozav, nu face nimic pentru noi! Toată ziua, cât e de lungă, se plimbă prin țări străine și în ograda lui nu se mai uită. L-a ales lumea și acuma\' nu-l mai interesează de noi!” răspunse vecinu\' de la opt, Dl. Tesescu. „Eu cred că primarul e de vină! Nici gunoiul nu-l ridică la timp și ce să mai vorbim de lipsa căldurii din apartamente. Ãsta nu face nimic, da\' bine că are vilă cu nu știu câte camere!” sări enervat Dl. Moraru. „Eu zic că deviem de la subiect! Hai să vedem ce trebuie făcut să nu stăm toată sâmbăta în beci!” interveni din nou Dl. Pantea. „Aici ai dreptate domle\'” răspunse Nea Vărzărescu „ce legătură are una cu alta? Tre\' să vină primarul să ne adune gândaci din beci sau tre\' să găsim noi o soluție?” „Eu mă mulțumesc să vină și Iliescu, nu-i vorbă, dar să vină cineva!” zise dl. Tesescu râzând. „Domle\' dacă-ți arde de glumă pleacă și lasă-ne în pace, că n-avem noi nevoie de glumele dumitale. Și așa suntem noi destul de amărâți!” interveni D-na Florica. „Așa e când se bagă femeile în discuție! N-au ce zice și spun ce le vine la gură!” continuă Dl. Tesescu Simțeam că mama mai avea un pic și exploda. Era roșie la față și chiar în clipa următoare mi-a întins plasele și a zis: „Eu cred că trebuie să fim respectuoși, D-le Tesescu, și să nu ne tragem de mânecă. Dacă spuneți că femeile n-au loc în discuție, nu înțeleg de ce ne-ați mai chemat aici. Trebuia să ne lăsați la cratiță, unde presupun că dumneavoastră credeți că ne este locul, nu este așa, stimabile vecin?” Nu o auzisem pe mama vorbind de foarte multe ori așa, dar eram sigur că nu terminase aici. Și aveam dreptate pentru că ea continuă: „Am crezut că suntem aici să discutăm ca niște oameni maturi și să luăm o decizie împreună, nu să începem să ne aruncăm unii altora vorbe urâte. Eu nu cred că primarul sau președintele, sau nici măcar altcineva în afară de cei din acest bloc, au vreo legătură cu gândacii din beciul nostru. Cred că responsabili suntem noi și nimeni altcineva! Ce trebuie să vină primarul să ne ajute în vreun fel? Poate că dacă am fi avut cu toții grijă și ne-am fi făcut curățenie, acum nu am mai fi avut problema aceasta! Trebuie să ne interesăm și să chemăm pe cei care se ocupă cu aceste probleme! Vă doresc o zi bună tuturor! La revedere!” Mama mă privi, se întoarse și plecă. Eu după ea. Știam că va fi nervoasă toată ziua și nu vream să întru în gura ei. Fugeam cu plasele după ea și când am ajuns la lift am văzut că zâmbea. „De ce râzi, mamă?” „Îmi dau seama că am cam exagerat. Nu trebuia să mă enervez pentru atâta lucru, dar nu pot să-mi dau seama ce legătură avea primarul cu toată povestea asta. Când l-am mai auzit și pe ăla cu Iliescu al lui am simțit că o iau razna. Ar trebui să nu mă mai enervez așa pentru atâta lucru!” „Lasă că le-ai zis-o! Cred că și acum mai înghit în sec! Ai fost tare, mamă! Și eu cred că ai dreptate!” „Bine, bine Dorule, acu\' vrei să mă îmbunezi, las\' că n-am nimica. M-am liniștit, da\' nici că o să mă mai vadă vecinii noștri dragi la vreo ședință. Pe mine să mă lase în pace, că eu am grijile mele, familia mea și n-am timp de prostiile lor!” Eram mândru de mama și pentru prima dată am simțit că dacă aș semăna mai mult cu ea aș prinde aripi. Mereu era așa. Nu se ascundea și zicea mereu ce crede. Îmi plăcea că am o mamă care nu se ascunde după deget și atunci mi-am promis să fac și eu la fel. Nu știu cât m-a ținut, dar am simțit că într-un fel mama mi-a dat o lecție. Când am ajuns sus, am lăsat plasele și am strigat: „Mamă, eu plec!” „Unde crezi că te duci, iară?” „Mă duc jos, că mă așteaptă băieții la coșmelie!” „La ce?” „ÎÎÎhhhhhhhh jos, unde stăm noi!” „Nu știu ce-o să mai fie și de viața ta, că toată ziua umbli brambura. Nu-ți place și ție să mai faci ceva prin casă, să mai stai cu frate-tău sau să mă mai ajuți la ceva, Doamne ferește! Tu atâta știi: Crilă, Pastă, Mielu, Sebi, Ana și atât! Vezi că dacă te mai prind cu vagabonzii ăștia, nu știu ce-ți fac!” Am deschis repede ușa și am tăiat-o. Sinceră, sinceră, da\' parcă prea sinceră câteodată maică-mea asta. Dacă mai stăteam în casă, nu se mai oprea până mâine dimineață. „Salutare, Tudore, ce ești așa meditativ?” îl aud pe Sebanu. „Meditativ pe dracu\', că era să mi-o fur de la maică-mea!” „Păi de ce?” întrebă Sebanu nedumerit. „Păi uite așa, c-au enervat-o ăștia toți în beci, printre care și deșteptu\' de tactu\' cu primaru\' lui și dup-aia am tras eu ponoasele. Și-a vărsat nervii pe mine, că de, eram cel mai la-ndemână!” „Lasă-i bă pe babaci și hai facem o carte!” zise Sebanu vesel. „Sigur că nu tu erai să ți-o iei, tu râzi, n-ai nici o treabă! Hai, hai să ne întâlnim cu ăștia, că mai e puțin și s-a dus dracu\' și sâmbăta asta!” Zece la dirigenție A doua zi m-am dus la școală și ultima oră era dirigenție. Tocmai râdeam cu Lorena și Ana, când intră diriga\' în clasă și am văzut că era super ofticată. De altfel nu prea mă mira chestia asta, că ea era mai tot timpul acră și cu ochelarii ăia care m-ai aveau un pic și îi picau în gură. Ea altceva nu știa decât școală, disciplină, muncă multă, sacrificii și neapărat lipsa absențelor, ăsta pentru ea era cel mai important lucru din lume! Și atunci ce să mă mai mir când de-abia se așezase la catedră când deja o aud: „Tudorrrrrr!” Eu sar în picioare și în timp ce mă chinuiam să-mi bag înapoi pachetul de țigări care tocmai îmi ieșea din buzunar, spun mai mult decât respectuos. „Prezent! Săru\' mâna, doamna dirigintă!” Bineînțeles că toți pe lângă mine râdeau de se cocoșau, deja că mă văzuseră cum mă chinui cu pachetul ăla, fir-ar a naibii! Ãia din fața mea erau aproape cu capu\' în pupitru de râs și Sorina mai avea un pic și se asfixia de atâtea hohote pe capul ei. Nu prea am avut eu mult timp să mă chionbesc prin clasă, că aud iară vocea cea suavă a mult iubitei doamne diriginte. „Tudor Rizea!” „Prezent!” zic eu iară cu vocea mea în formare. „Dacă mai zici o singură dată prezent, o să te dau eu afară ca să poți să devii absent, domnule Rizea. Văd că în ultimul timp te-ai cam șmecherit și absențele te cam înghesuie. Nu prea mai e loc prin rubricile din catalog să mai punem și altele. Ce ai de gând Tudore? N-a fost de ajuns că am sunat o dată la tine acasă, chiar vrei să vorbesc cu mama ta în fiecare zi? Crezi că asta ar fi o soluție?” „Nu, doamna dirigintă, sigur nu aceasta ar fi soluția!” „Dar care ar fi după tine, Tudore?” „Eu sunt soluția doamna dirigintă. Numai eu!” „Bravo! Văd că știi cam unde stă problema. Cam la tine, asta e, dar văd că mergi în continuare pe un drum greșit. Chiar nu vrei să înțelegi că ești clasa a unsprezecea acum? Mai ai un an și bacalaureatul te mănâncă, domnule Rizea! Trebuie să termini cu absențele astea și să îți îndrepți atenția din nou spre școală.” Între timp toți s-au potolit, acum că diriga mă certa pe mine, nu mai râdea nici unu\'. Da\' lasă că roata se mai și întoarce. „Da, doamna dirigintă, așa este. Dar eu nu am chiulit. V-am spus că am fost bolnav, dar nu am reușit să dau de doctorul de familie, că numa\' de familie nu este, doamna dirigentă, că nu-l găsesc niciodată când am nevoie de el.” „Măcar el e doctor, Tudore, da\' tu, dacă te mai îmbolnăvești de două ori în trimestru acesta nu prea mai ai șanse să devii nici veterinar, înțelegi? Nu mai vreau să discut că deja simt cum îmi crește tensiunea, îți aștept scutirea ca să îți motivez absențele, dar nu mai vreau să aud de tine că ești bolnav. Nu mă interesează, domnule Rizea! De acum nu mai lipsești sub nici o formă! Clar?” „Între timp pachetul meu roșu de țigări cobora vertiginos spre picior. Eram totul numai o reclamă. Pe mine scria „Lotus Jeans” pe blugi, „Lacoste” pe tricou, „Sport”, „Dallas” pe geacă și acum îmi mai atârna și un „Lucky Strike”, mai mai să-mi cadă din buzunar. „Da doamna dirigintă, repetam eu prostit de marea dilemă în care mă aflam. Deja ăștia începuseră să fluiere melodia din reclama de la Malboro și șopteau care mai de care: „An american original blend!”, „An american original blend!” În cele din urmă m-am hotărât. Pachetul n-avea să-mi stea în buzunar că acolo mai aveam și mobilul și chei, nu știu ce fusese în capul meu. Atunci am scos pachetul, acoperindu-l cu palma și l-am lansat în pupitru peste guma de mestecat lipită acolo de alaltăieri când mă luase Voroveț la rost. Tocmai în timpul operațiunii delicate, diriga o tot ținea pe a ei. Vorbea în continuu, dar eu nu prea mai înțelegeam ce spune din cauza emoției, că dacă avea să-mi cadă pachetul de țigări. Chiar că o chema pe maică-mea la școală. „....Cu bolile tale o dată pe lună! Ce, chiar crezi că sunt proastă?” Eu respectuos, fără să aud însă ce spune și văzând că acest răspuns îi luminează de obicei fața, am răspuns senin. „Da, doamna dirigintă, așa este.” „Poftim?! Cred că nu te-am auzit bine sau cel puțin sper că nu te-am auzit bine!” „Ãăăăăă, nu, vreau să zic adică, nu, adică da la ce ați spus mai devreme de asta. Nu mă refeream la ...ăăăăăăă..” „Da, da, văd că nici nu prea mai știi de tine, ești pe nicăieri, așa că mai bine stai jos și să-ți fie rușine, că nu ești în stare să te porți cum trebuie.” „Da\', doamna dirigintă, nu m-ați înțeles, eu ziceam că....” „Nu mai vreau să te aud, Tudore, stai jos și aștept niște scuze de la tine”? „Păi doamna diri...” „Stai jos!” M-am așezat în bancă și după ce că eram terorizat, că înțelesesem ce a întrebat diriga, mă uit spre bou\' de Luci și ăsta râdea ca prostu\'. Se mai și strâmba că îmi venea să-i trag una să-l lipesc de geam. „Termină, mă prostule, că nu mai e de râs. Tu râzi ca idiotu\' și când trebuie, da\' mai ales când nu prea trebuie. Tu nu ești sănătos sau ce ai?” l-am întrebat eu furios și ofticat mai mult pe mine, decât pe el, dar trebuia să-mi vărs și eu nervii pe cineva și el era acolo cu fața aia a lui. „Tudore, ți-am zis să stai jos, dar asta nu înseamnă că trebuie chiar să vorbești tot timpul. Dacă te mai aud o dată astăzi că vorbești neîntrebat, te dau afară!” „Sorina, spune-mi dragă, ce s-a întâmplat cu panoul pe care v-am rugat să îl faceți?” „Doamna dirigintă vreau să vă spin că aproape am terminat panoul marilor scriitori români, dar Adi, Luci și cu Doru mi-au rupt celelalte poze. La Rebreanu am reușit să salvez doar fruntea și un ochi, la Eminescu numai bărbia, iar din Blaga chiar că nu a mai rămas nimic” „Aaaaaaaaaa, nu!”, mă ridic eu furios din bancă. „În asta nu te mai las să mă bagi! Eu nici nu m-am atins de pozele tale, nici măcar nu le-am văzut și tu acuma\' vii și spui că le-am rupt eu, nu? Că sigur, Doru-i bun la tras ponoase, nu? Eu de data asta, doamnă, să știți că nu mai pot să...” „Ieși!!!” „Cum?” „Ieși afară! domnule Rizea. Þi-am zis că dacă mai vorbești astăzi nepoftit, te dau afară, așa că te rog să ieși, dar fără alte comentarii. Acum!” M-am ridicat, mi-am strâns tot de pe masă, am furișat țigările în sac și după ce m-am uitat o dată urât la Sorina, m-am îndreptat spre ușă. „Domnule Rizea! strigă diriga când eram cu mâna pe clanță. Sigur, mă gândeam ,acum îi pare rău că m-a dat afară. Eu sunt un dobitoc și ea e cea mai deșteaptă, că doar e diriga, ce mama dracului. Da\' nu mă mai întorc acum nici cu slujbe, nu mă mai întorc. „Să știi că astăzi ai o absență nemotivată la dirigenție. La revedere!” Eu aproape că ieșisem deja din clasă și când am auzit, am trântit ușa după mine, măcar așa să m-asculte și pe mine cineva. A fost ofsaid clar Aveam de făcut un proiect la română, încercam să rescriu „Pâlnia și Stamate” a lui Urmuz. Eram foarte concentrat că încercam să fac o descriere a locului unde se desfășoară acțiunea. Vrea să fie ceva complicat, dar în același timp logic și ușor de urmărit. Tocmai scriam: „Această primă cameră comunică cu cea de-a doua printr-o scară spiralată pe care nu încape decât o persoană cu greutatea mai mică de 35 de kilograme. În acest dormitor se află un pat sub formă de cizmă, iar pe jos sunt aruncate sfori de diferite culori, pereții fiind acoperiți cu Rigips. De aici se coboară în bucătărie, unde se află un lighean cu apă tulbure, o cutie de tix, un făraș de unică folosință, reciclabil și două pachete de paste mucegăite. În colț este amenajată o tablă de șah prinsă de perete lângă care se află trei scaune roz. Aici este locul unde ar trebui să se mănânce. Din bucătărie se trece în ....” Aud că sună telefonul și o îl aud pe taică-miu că zice: „Da, ți-l dau acu\'.” „Doru, la telefon!” „Cine e, tată?” „Crilă și cred că e și Sebastian cu el!” M-am ridicat repede de la birou și am fugit spre telefon: „Alo!” „Ce faci, băi Dorule?”, mă întrebă Crilă. „Bine, îmi scriu ceva la română, o chestie cu...” „Băi Dorule, tu chiar ai înnebunit frate?! Ce paștele mamii ei de treabă, băi Dorule??!” „Ce-i bă, ce? Ce te-a apucat?” „A uitat, bă!”, îl aud pe Sebanu. „Băi Dorule, noi suntem toți la Mielu de juma de oră, că mai sunt cinci minute și începe meciu. Toată lumea te așteaptă, frate și tu scrii la română. Berea e rece, semințe am luat și tu n-ai nici o treabă! Hai, las-o dracu\' de compunere și mișcă-te încoace.” Atunci m-am lovit cu palma peste frunte, că mi-am adus aminte că trebuia să-l și ajut pe Mielu cu berea, că ai lui erau la țară. Cum am putut să uit eu de meci, semifinala Campionatului European. „Nu-i compunere, bă Crilă, da\' o las și sunt acolo în cinci minute.” „Hai!” Ca să-mi spăl păcatele, am rugat-o pe mama să-mi pună niște plăcintă cu vișine pe o farfurie și am mai șutit niște vine de la taică-miu. Înarmat cu tot ce trebuia, sunam deja la ușa lu\' Mielu. Mi-a deschis Sebanu și a și început: „Bă, da ești tolomac rău! Cum să uiți bă tată de meci? Vorbim de două săptămâni de meciu ăsta și tu uiți!” „Get off my case, că am înțeles, ce trebuie să mă mai freci atâta la cap. Gata! Sunt aici și pregătit sufletește să câștig pariul pus cu voi. Ha, ha, să vezi ce mă mai distrez când o să-mi cumpărați toată vara țigări!” „Aaaaaaa, ce onoare, ai apărut?” începuse Crilă cu ale lui. „Da, am apărut și uite ce-am adus! Am strigat eu plin de glorie, ridicând sticla de vin!” „Þi-am iertat toate păcatele, gata!” l-am auzit și pe Pastă. Între timp se cânta deja imnul Portugaliei și băieții băteau cu lingurile în pahare. Știam că o să ne înjure vecinii, dar nu mai conta. Acum îi arăta pe olandezi și noi urlam: „Davids! Uraaaaa!”, „Overmars!! Uraaaaa!”, „Kluivert! Uraaaaa”, „Stam! Uraaaaa!” și tot așa. Meciul începuse și eram toți congestionați la față și ne ridicam în picioare când mingea ajungea în careu, de ziceai că jucăm noi. „Davids nu reușește să treacă de Figo, poate pentru că este cel mai mic jucător de pe teren, el având doar 1, 62 m...”, îl auzeam pe comentator, care ne enerva ca întotdeauna. „Sau poate pentru că Figo e mai bun ca el, ha, ha, ha”, urla Crilă din toate puterile. „Cristiano Ronaldo în careu, trece de Stam, șut și Goooooooooooooooool, extraordinar, deja Portugalia conduce cu 1-0 și se apropie cu pași mari de finala unui campionat european....” Eu eram deja în picioare și țipam: „O să câștig pariul, o să câștig pariul!” Eu țineam cu Portugalia și am făcut pariu cu băieții, că ei ziceau că e meciul Olandei, că ăștia au mai multe vedete, că au tactică, că nu știu ce...Am pus pariu că dacă va căâtiga Portugalia, o să-mi cumpere ei țigări toată vara. Crilă era deja cam ofticat și îl vedeam că se perpelește, da\' nu era de la vinul cu cola pe care îl avea în pahar. „Stai așa că meciul de-abia a început, așa că nu te bucura prea repede”, îmi zise Crilă nemulțumit. „Bă, care are o țigară că berea merge cu un fum” am zis eu,. „Ia, bă Dorule, da\' eu am Viceroy și știu că tu ești cu Lucky”, îmi întinsese Mielu pachetul. „Da\', lasă-l bă, ce-i dai? Că meciul nu s-a terminat încă, nu ești obligat să-i dai nici o țigară”, se întorsese Crilă nervos. „Bă, Crilă, da\' tu ești chiar ofticat, frate, eu îi dau că n-are, nu că sunt obligat, ce dracu, bă Crilă, doar nu ne știm de ieri”, se enervă Mielu. „Da, da\' nu-l vezi că pune paie pe foc” se răsti Crilă, uitându-se urât la mine. „Am cerut o țigară, frate, atât, ce te tot agiți atâta, n-am zis-o cu nici o intenție, decât că vream o țigară, bă țărane!” am răspuns eu ofensat. Pastă era atent la meci, da nu prea auzea nimic de noi așa că urlă dint-o dată de am amuțit toți: „Voi vă uitați la meci, sau ce dracu? Nu mai poate omu\' să înțeleagă o iotă de voi! Uite acu\' e corner și n-am înțeles cine o să-l bată.” „Cred că Maniche, că el e la minge” se băgă Sebanu, care știa cum să liniștească spiritele. „Nu, uite e Nuno Gomez, Maniche e în careu” obeservă Crilă. „După nici un rezultat la corner, iată că olandezii pornesc pe contraatac și acum Overmars care îl depășește pe Costinia, Overmars în careu, șut și bară, stimați telespectatori de fază de zile mari aici la Lisabona, pe stadionul în care se află zeci de mii de suflete....” „Mă disperă comentatoru\' ăsta, nu-l mai suport!” zicea Crilă enervat. „Ia vezi, pe EuroSport nu-l dă? Măcar acolo știu ăștia să comenteze” am zis eu hotărât. Atunci a sunat cineva la ușă și Mielu s-a înroșit la față, de ziceai că vine al treilea război mondial. „Bă, ați mai chemat pe cineva?” întrebă furios și agitat. „Nu, bă, nu” răspunse Sebanu. „Prima repriză se încheie cu scorul de 1 la 0 pentru Portugalia, legătura în studio” l-am auzit pe comentator. Mielu a luat-o înspre ușă și bodogănea singur: „Am pus-o dacă s-au întors ai mei că e un fum în casă de îl tai cu cuțitu\', bere, vin, mamăăăăăă. E Luci, bă Dorule, ce m-am speriat!” „Salut! Salut Dorule!” „Salut, ce cauți frate aici, ti nu te uiți la meci?” l-am întrebat eu curios. „Stăteam cu ăștia de la noi din clasă, eram la Ana, ca ne chemase taică-su, da\' era nașpa că maică-sa vorbea mult, Ana era bosumflată că n-ai apărut tu, că de fapt ea ne chemase ca să te poată chema pe tine și tocmai tu n-ai apărut! Era tare supărată!” „Știa foarte bine că eu stau cu băieții mei la meci, n-aveam să stau cu ai ei, să mă bată maică-sa la cap, că ea știe că eu sunt băiat bun, că să nu las anturajul să mă strice, auzi, da\' ea nu știe că anturajul ți-l alegi singur.” Am observat că băieții zâmbeau, mai ales Pastă care credea că o să îi las pentru Ana. Mereu îmi scotea ochii și acum cred că era tare mândru când a auzit că nu m-am dus. „Hai, Luci, stai cu noi” zise Mielu, care se mai liniștise și acum îi desfăcea noului venit o bere. „Sper că nu vă supărați, că am văzut eu că se apropie pauza și am plecat să prind a doua repriză cu voi” vorbea Luci vesel, de parcă tocmai ar fi ajuns acasă dint-o călătorie obositoare. „Ai tăiat-o la fix, că uite începe a doua repriză. Ce ziceți, mai vedem prelungiri?” întrebă Mielu plin de entuziasm, dar mai ales plin de vin, că era cam la al treilea pahar. „Nu, frate, nici vorbă, câștigă Portugalia în 90 de minute și cu asta basta, așa că nu vă faceți prea multe iluzii” am răspuns eu plin de încredere. „Eu zic că o să că o să câștige olandezii, da\' la 11 metrii, așa că mai avem de stat” vorbea Pastă care era tolănit pe canapea de parcă ar fi stat pe Tronu\' lui de la coșmelie. „Bă Pastă, regele-i tot rege, oriunde s-ar duce!” am început eu râzând și îndreptându-mă cu berea ridicată înspre el. A înțeles că vorbeam tocmai de el și a început să râdă bucuros: „Hai noroc, mă Dorule. Lasă că noi toți suntem niște regi. Nu vezi cum o ducem. Mai lipsesc femeile și chiar că nu mai aveam nici o treabă!” „Păi bine, bă Pastă, tu faci mișto de mine cu Ana și tu te gândești la femei?” m-am răstit eu la el. „E rău cu rău, da\' mai rău e fără rău, mă Dorule!” „Tăceți bă dracu\' că vă dau afară pe amândoi. Voi nu vedeți că a intrat mingea în poartă!” țipă Mielu nervos,. „Ce, când?” interveni Pastă, „Acu\', uite chiar acu\'!” „Da, bă Mielule, da\' a fost ofsaid clar. N-ai văzut că secundu\' era cu mâna ridicată de cinci minute, așa că degeaba s-a dus mingea în poartă!” răspunse Sebanu care ronțăia la semințe și scuipa cojile serios într-o cutie de bere. „Da\', bă, da ăștia n-au văzut nimic! Au pierdut toată faza!” continuă Mielu, care de data asta cam avea dreptate. „E minutul 60 și se joacă pe contre, dar iată că intrevine Maniche și șutează. Gol! Gol! Gol! Incredibil ce gol a înscris acest Maniche. Un gol ca ăsta se înscrie poate la o sută de ani. De-a dreptul incredibil. Ce traiectorie a luat mingea, ce șut. Portarul olandez nu a putut decât să fie martor la acest gol extraordinar....” „Întra-devăr..” începusem eu să-l imit pe comentator „golul a fost de excepție. Traiectoria a fost una de excepție și țigările pe care le voi fuma de la prietenii mei toată vara vor fi de excepție, mai ales că nu va trebui să dau un ban pe ele. Da, iată că în minutul 60 scorul este 2 la 0 și cam ăsta e scorul între mine și voi.” Toți râdeau și Luci întrbă curios: „Da care-i faza?” „Am pus pariu cu Doru că bate Olanda și e 2 la 0 pentru ăștialalți, fir-ar a naibii de treabă” răspunse Pastă supărat. „Oricum mai e aproape jumătate de oră din meci, așa că orice se mai poate întâmpla” spera Sebanu în continuare. „Ia uite cum fuge Stam ăsta. Era bun de baschetbalist la înălțimea lui. Ãsta e fundaș frate și a ajuns cu mingea în careu. Nu-mi vine să cred!” comenta Mielu care o luase un pic pe ulei, adică pe vin. „Stam șutează și intervine Pauleta care ...” „Nu se poate, ăsta și-a dat autogol. Îmi vine să înnebunesc” am întrerupt eu comentariul de la TV. „Da, cam acum începe distracția”, urla Pastă care mai spera că nu va fii obligat să-mi ia mie țigări toată vara. „Bă, am făcut niște desene pentru site. Vreți să le vedeți?” spuse Mielu bucuros. „Acum sau după meci?” zise Sebanu. „Când vreți!” „Hai adu-le! Ce mai aștepți?” Mielu se ridică și porni spre dormitor. Într-un minut era înapoi și ținea niște schițe în mână. Le-a răsfirat în sufragerie pe jos și deodată s-a făcut liniște. Se mai auzea doar comentatorul care acum spunea că este prima înlocuire a meciului. Toți ne uitam cu mirare la desene și nu prea ne venea să credem că Mielu făcuse toate chestiile ălea în două săptămâni. Desenele reprezentau morminte din care ieșeau anumiți cântăreți cu chitara sau microfonul în mână. În unul dintre desene Jim Morrison cânta pe propriul mormânt, iar în fundal Freddy Mercury se plimba ținând de mână un bărbat. „Dacă punem imaginile ăstea pe www.morțialternativi.ro o să fie cel mai tare site!” am izbucnit eu plin de fericire. „Chiar îți plac, Dorule?” întrebă Mielu timid. „Mai întrebi? Cred că sunt cool!” „Da! De data asta te-ai întrecut pe tine, Mielule” zise Pastă ducând berea la gură. „Bară, doamnelor și domnilor, Figo a tras în bară, putea fi 3 la 1 în minutul 89 de joc, dar ...” se auzi deodată dinspre televizor. „După ce termin lucrarea la română mă apuc de proiectarea paginii de web, dacă mă ajută și Crilă bineînțeles” accentuasem eu ultimele cuvinte. „Normal că te ajut, că de fapt nici nu te descurci fără mine și aduc eu țigările Dorule, că meciul s-a terminat și pariul e al tău.” „Cam hai pe la casele noastre, fraților” zise Sebanu care mereu spărgea cheful. „Mai stați bă, că mai e bere și uite chiar și vin” răspunse mirat Mielu uitându-se spre sticla cu vin în care mai rămăsese ceva pe fund. Suna telefonul și îl auzeam pe Mielu în timp ce coboram scările: „Săru\' mâna, tocmai a plecat, D-na Rizea, da. Ce zice domnu\', i-a plăcut meciul? Aha, păcat că a adormit că s-au dat două goluri în a doua repriză. Da. Săru\' mâna! Noapte bună!” Unu la zero La două zile după meci mi-am terminat lucrarea și i-am predat-o lu\' Simionescu. Când am intrat în clasă stătea aplecată peste catedră și scria ceva. Îmi plăcea de ea, nu prea știa gramatică, se cam încurca, da\' era de treabă. Era oarecum și frumoasă, avea un gât lung, ochi mari și se îmbrăca întotdeauna foarte frumos. Acum avea un costum negru și o cămașă albe cu manșete lungi și guler înalt. Purta întotdeauna bijuterii, cerceii îi schimba mereu, dar inelul era mereu același, un inel mare de aur cu o piatră albă în formă de inimă. „Bună ziua, doamna profesoară!” „Bună Tudor. Ce faci? Ai adus lucrarea?” „Da, doamna profesoară, am terminat-o și am vrut să o aduc că ați spus că în ultima oră înainte de vacanță ne spuneți notele.” „Bine Dorule, las-o aici pe catedră și ne vedem peste două zile la oră.” „La revedere! Mulțumesc.” „Stai, stai. Despre ce ai scris?” „Am făcut o rescriere după Urmuz.” „Poftim? Dar cum de ți-a venit această idee? Þi-a plăcut așa de mult Urmuz?” „Da, mi-a plăcut foarte mult și eu cred că se creează acolo un alt fel de imaginar, doamna profesoară, unul care m-a atras.” „Excelent, Tudor, m-ai surprins, sper să fie lucrarea la fel de bună ca părerea ta despre Urmuz. „La revedere!” „La revedere!” Aveam toți emoții că urma ora de română și știam că profa vine cu notele pe lucrări. Nu era gălăgie așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, ci toată lumea stătea cuminte în bănci de parcă ziceai că vine sfârșitul lumii. Eu vorbeam cu Ana: „Tu despre ce ai scris?” „Am analizat câteva texte de-ale lui Bacovia” răspunse Ana cu nasul pe sus. „Da, tu, Dorule, tot despre Eminescu ai scris, despre cel mai mare poet din toate timpurile din câți am avut?” „Nu e cazul să mai faci mișto, Ana, că a trecut foarte mult timp de atunci, eram în clasa a noua când am scris lucrarea aia, așa că nu mai are rost să dezgropi morții. Nu știu de altfel dacă mai ții minte, dar am luat chiar 10 pe lucrarea aia, așa că nu știu care e problema ta.” I-am întors spatele și am plecat și în clipa următoare a intrat Simionescu în clasă. „Bună ziua!” S-a așezat la catedră să a deschis catalogul. După ce a făcut prezența, a început: „V-am adus lucrările. În general lucrările sunt bune, cu câteva excepții. Sunt câteva note de 4, în rest numai note de la 7 în sus. Este însă o singură lucrare de zece, care ar fi meritat poate și o notă mai mare dacă ar fi existat. Pentru mine este o supriză, mai ales că textul nu este unul teoretic, ci este o rescriere, cel care a prezentat-o a scris de fapt proză. M-am gândit să nu spun despre cine este vorba și să citim textul, să vedeți ce părere aveți. Văd că scoate niște foi și începe să citească: \"Întâlnire cu Diavolul Mergeam printr-o pădure întunecată și totul părea putrezit în jurul meu. Mergeam cu frică, puneam un picior în fața celuilalt și mă gândeam că de fapt nu vreau să fac asta. Călcam încet pe frunzele uscate, negricioase și îmi număram pașii. Eram la șapte când am simțit că pământul se despică și cad în gol. Mult timp am simțit că zbor, dar într-o singură direcție, în jos. Era întuneric, umezeala îmi intra prin oase și nu vedeam nimic în jurul meu. După mult timp, m-am oprit, căzând. M-am ridicat, dar simțeam că nu fac nimic singură. Cineva era lângă mine, mă conducea, mă împingea, mă controla. M-am uitat în jur, n-am văzut pe nimeni și atunci am început să fug. Fugeam înspăimântată și curgeau broboane de transpirație pe scoarța aceea maroniu-gălbuie. Am întors capul și atunci am înțeles că picăturile de sudoare formau niște litere necunoscute mie. Fuga mea a fost în zadar pentru că mă aflam exact în același loc, dar stăteam cu picioarele pe literele acelea bizare care se transformaseră în litere de smoală și atunci am văzut că era de fapt o groapă plină cu smoală fierbinte. Simțeam cum mă afund și credeam că totul e un vis: „Nu mă pot îneca în propriile mele lacrimi. Asta e o prostie. Trebuie să mă trezesc și să vezi când o să le povestesc la fete ce o să se mai distreze......Ha! Ha! Ha!” Râdeam și smoala mă acoperea de parcă acesta ar fi fost un alt botez pentru mine, un botez negru. Deodată am simțit că picioarele mi se eliberează și cad într-un loc pe care mintea mea nu l-ar fi putut imagina. Animale scârboase răgeau spre mine și balele lor curgeau în cazane. Acolo stăteau înghesuiți oameni de toate felurile: albi, negrii, asiatici, creoli, și la suprafață niște pitici, care păreau să conducă toată nebunia aceea, să nu se omoare oamenii între ei. Am mers mai departe și am trecut pe lângă niște mașinării, care semănau cu mașinile de carne. Aveau niște guri enorme și acolo erau aruncați tot felul de oameni care intrau prin niște tunele unde erau bătuți de ciocane, se turna pe ei smoală, erau împunși de cuțite mici și apoi erau ridicați din nou și aruncați în acele guri enorme. Asta se repeta mereu, mereu, mereu....N-am mai putut suporta și am început să strig: „Opriți-vă! Eu nu vreau să văd toate astea! Unde sunt? Ce vreți de la mine?” M-am prăbușit, dar m-am ridicat repede fiindcă totul frigea și focul părea să mă înconjoare din toate părțile. Am mai mers puțin, am mai zărit niște oameni care erau aruncați în fântâni adânci și atunci am căzut din nou și când am văzut oameni care ardeau de vii pe ruguri cu spini am început să țip, dar pe lângă zgomotul acela nemaipomenit, țipătul meu părea ridicol, așa că am tăcut. Nu-mi mai aduc aminte de câte ori am tot căzut în gol, dar știu că am văzut numai ființe chinuite pe care umblau în voie șerpi mari cu ochi perfect rotunzi, care păreau să sfideze pe oricine. Când eram aproape de ultimul strop de viață, când picioarele mi se umflaseră și aveam bășici mari din care curgea un lichid verzui, când ochii îmi curgeau fără să plâng și mâinile mi se mișcau fără să gesticulez, atunci am zărit un bărbat care stătea liniștit pe un tron și fuma un trabuc. M-am apropiat și am văzut că nu-l chinuia nimic, dar avea o mustață aproape cheală în care roiau viermi albicioși. Atunci s-a întors și s-a răstit la mine: „Ce cauți aici?” „Nu știu nici eu, am răspuns tremurând.” „Ești evreică?” „Nu, am șoptit și am tăcut.” „Ha! Credeam că asta e încă una din glumele Lui proaste.” „Ale cui? am întrebat eu uimită.” „Ale lui Dumnezeu!!!” „Ce legătură are Dumnezeu cu locul ăsta? am izbucnit eu.” „Nu poți tu înțelege, e un loc creat de El, dar stăpânit acum de un altul.” „De un alt Dumnezeu, sau cum, am întrebat eu cu naivitate.” „Ha! Ha! De un alt Dumnezeu.....Ja! Sprechen Sie die reine Wahrheit!” „Wahrheit! Oare ce înseamnă „Wahrheit” mă gândeam înnebunită că nu înțeleg ce vrea să spună. Așa îmi trebuie dacă nu am fost în stare să învăț și eu câte ceva la germană. Opt ani am făcut germana și nu știu ce-i aia „Wahrheit”. Stai, stai, că ne zicea nouă diriga\' „Dichtung und Wahrheit” – poezie și adevăr. Da, da, adevăr....atunci am înțeles și am răspuns prompt: „Eu spun întotdeauna adevărul!” „Eu am mințit toată viața și nu cred în adevăr. Adevărul e ceea ce faci tu din el. Eu am spus nemților că vom cuceri lumea și ăsta era adevărul meu. Le-am promis că-i scap de javrele ălea de evrei și aproape că am reușit. Adevărul e altul pentru fiecare.” „De ce vorbiți așa de evrei? Cine sunteți, doar nu......” „Ja. Ich bin Hitler.” Am vrut să fug și mă gândeam că de aici nu mai scap cu viață, dar știam că vorbeam cu Hitler și atunci am vrut să înțeleg și m-am întors. „Cum de stai așa liniștit, când ai omorât atâția oameni nevinovați?” „Ne-am cam pierdut respectul, acum nu-mi mai vorbești ca înainte. Ja. Erau toți vinovați că erau evrei, înțelegi? Erau vinovați că le curgea prin vene sânge scârbos de jidan. Asta e!” „Cum ai ajuns aici, întotdeauna am crezut că arzi în focurile iadului!” „Ja. În iad și suntem, dar am făcut un târg cu El și mi-a dat o cameră numai și numai pentru mine, după cum vezi.” „Nu cred că El face târguri cu bestii ca tine, am spus eu mâhnită.” „Dacă ai ce oferi, oricine face târguri. Când miza e mare, afacerea e garantată.” „Și ce puteai să-i oferi tu lui Dumnezeu și el să nu aibă? am întrebat eu răstit.” „He, He, neamul Lui micuțo, neamul Lui. Așa i-am zis, o cameră pentru toți evreii Lui și afacerea a fost încheiată.” „Te-aș fi aruncat în cazanul cu bale și nici acolo nu te-aș fi lăsat prea mult, e un loc prea bun pentru tine. Aș fi făcut un lagăr aici doar pentru tine și te-aș fi pus la muncă, te-aș fi lăsat dezbrăcat în frig, aș fi scuipat pe tine și apoi te-aș fi dus la camera de gazare, să mori ca un câine. Apoi ți-aș fi dat iară viață și iară te-aș fi chinuit așa până când cereai îndurare și atunci te-aș fi aruncat în smoală și flăcări!!!” „Foc, smoală, te-aș fi scuipat.”..... Tudor! Tudor! Tudor!!! am auzit o voce strigându-mă. Trezește-te, ai avut un coșmar. „Mamă, Hitler n-a pățit nimic, lasă-mă să mă duc înapoi. Vreau să-l fac să sufere, mamă. N-a pățit nimic, înțelegi? nimic! Stă pe tronul lui și rânjește....” „A fost un vis, Tudor, doar un vis urât!” Nu-mi venea să cred că îmi citise lucrarea, eu făcusem doar un experiment și nu-mi plăcea chestia asta. Toată lumea o să mă urască când o să afle că este lucrarea mea. Sigur acum aplaudă toată lumea, deși nu prea sunt sigură că au înțeles prea multe, că nici eu nu prea am înțeles ce idioțenii am scris pe acolo. Mi-a copt-o Simionescu și mai și râde înspre mine de zici că aș fi Kurt Cobain. Dintr- o dată o aud spunând: „Cui credeți că aparține această lucrare?” „Eu cred că este lucrarea Anei, doamna profesoară” spuse Lorena. „Eu zic că e a lu\' Doru” se băgă Luci fără să-l întrebe nimeni. „Ai dreptate Lucian, este lucrarea lui Tudor și nu numai că o să primească zece, dar o să-i vorbesc dirigintei voastre despre această lucrare. Bravo, Tudor, dă-mi voie să te felicit!” Îmi venea să intru în pământ că nu îmi plăcea să fiu lăudat, dar în sinea mea râdeam că Ana era terminată, roșie la față și stătea cu ochii în jos de ziceai că ar fi murit cineva. „Eminescu, ha? Ei uite că n-am scris despre Eminescu de data asta, ci despre ce am avut eu chef, nu știu dacă Hitler iti spune ceva, dar uite că am luat zece și de data asta. Þâc!” Cam asta îmi trecea prin cap atunci când mă întorceam în banca mea, după ce îmi luasem lucrarea și Simionescu mă strânsese în brațe. „1-0 pentru mine Ana, 1 la 0!” „Eu fumez, tu? Am fumat, fumez, voi fuma! Nu! Nu! Nu mai fumez! Sunt foarte serios de data asta! M-am tot lăsat eu de fumat, de vreo trei, patru ori și ziceam că nu mai fumez, și mă ținea puțin, adică așa câteva zile, să nu zic și eu c-am încercat! Am fumat și eu pentru că fuma toată lumea, principiul dobitocului: „Fă și tu ca altu\'!” Nu mi-e ciudă că m-am apucat de fumat, mi-e ciudă că, într-un fel n-a fost hotărârea mea, nevoia mea, prostia mea! Și-atunci eu să mă-mbib în fum toată viața pe prostia altora? Sigur, sunt și eu interesant și cam-așa-ceva, dar sunt eu? Acum îmi permit să fac filozofie ieftină, că n-am mai fumat de șaizeci de zile și faptul că am numărat zilele arată foarte clar câtă distanță am pus între mine și pachetul de Kent! Eram prieten destul de bun cu Winston, Winchester, Kent și mai aveam eu niște prieteni nobili, englezoi care nu-mi plăceau deloc, dar care îmi cântau prin ceața albă și eu jucam după cum îmi cântau ei! M-am mai întâlnit eu o singură dată cu vechiul meu amic Kent, contemporan cu noi, nu ca ceilalți, și m-a chemat la el! I-am zis că tocmai mi-am luat porția de otravă pe ziua respectivă, că acum mă întorceam de la prietenul meu și micul meu discurs s-a încheiat cu: „Another time!” Tutun, iubire, otravă, aceleași cuvinte, aceleași definiții și aceiași oameni care le folosesc din plin, printre care și eu, că și eu sunt om, cu aceleași boli, inhibiții, prejudecăți îmbibate de fumul ultimei țigări consumate cu o poftă nebună! Eu unul m-am lăsat de fumat, nu știu voi........Ah, am uitat, azi am fumat o țigară! ...” - Dorule, unde ești frate? - În cameră la mine, scriu ceva pentru revista școlii! - Despre ce? întreabă curios Lucian. - Despre țigări și ... - Scrii în revista școlii despre țigări, chiar ai înnebunit? - E o chestie așa mai metaforică, mai.... - Lasă dracu\' metaforele, fratele meu, că dacă e despre țigări, tot despre țigări e! - Na, citește și nu te mai agita atâta, că nici măcar nu știu dacă o să-l duc pe ăsta lu\' Simionescu sau altă chestie, nu știu, așa că lasă disperarea și spune ce cauți aici, am spus eu deja un pic iritat de prezența lui. - Am venit că mă gândeam să mergem cu fetele în oraș, e un concert sus în piață. - Vine și Ana? - Normal, știam eu că o să-ți revii, Dorule. - Bă, nu știu, că aș avea de scris la română și.. - Eu nu știu ce tot scrii tu la română, dar eu când vreau să dau de tine, tu tot scrii la română. Parcă n-am avea toți aceleași teme. - Bine, mă, gata, hai că vin. Stai să-mi iau și eu blugii și un tricou și sunt gata. - Bine, hai că mă duc jos și te așteptăm. Nu prea aveam chef să mă duc, dar dacă venea și Ana era o chestie. Nu știu care era faza cu fata asta, dar mă cam înnebunea. Nici nu știu dacă îmi plăcea de ea sau din contră nu-mi plăcea deloc. Mă enerva că încercam mereu să fiu mai bun ca ea, să știu mai multe ca ea, de parcă ar fi fost o competiție stupidă de care nu mai puteam scăpa. În clasă stăteam mereu cu ochii pe ea să văd ce mai scrie, ce mai face și ce are de gând. Ca în secunda următoare să atac, să ridic mâna, să răspund, oricum să i-o iau înainte. Cred că mă ura pentru chestia asta, dar mai bine așa, decât să-i fiu indiferent. Îmi plăcea că era mândră și aștepta mereu să fac eu primul pas. N-ar fi zis ceva despre noi doi, nici dacă o amenințai cu moartea, se ținea tare și cu nasul pe sus. Of, Ana, Ana, ce mă mai enervezi tu pe mine, da\' lasă că unul dintre noi tot o să aibă de spus ultimul cuvânt și te rog să mă crezi că n-am să te las pe tine să fii aceea. Uite cum stau și mă gândesc eu la Ana și ăștia mă așteaptă afară, cred că mă înjură deja și eu nici nu m-am schimbat. Trebuie să fac rost de niște bani, măcar cincizeci de mii să am de o bere, că altfel nu prea am ce căuta în oraș. Ce să-i spun oare lu\' maică-mea, de ce am nevoie că îmi dă ea mie bere peste cap, dacă-i spun. - Mamăăăăăă! - Tudor, nu trebuie să țipi așa că suntem în aceiași casă și te aud. - Da, mamă. Am și eu nevoie de niște bani? - Ca să nu te întreb eu, mai bine răspunde tu direct, Tudor. - Adică pentru ce am nevoie? - Exact, adică pentru ce ai nevoie. - Păi am niște chestii de tras la xerox pentru română și sunt multe pagini și - Bine, cât să-ți dau? - Păi.. - Ia, Tudor și du-te că fac ăștia o gălăgie jos de îmi vine să-i iau pe sus,. - Mersi mult, mami, am plecat. - Pa, ai grijă de tine și vezi pe unde umblați. - Da, da, pa. Eram fericit. Plecam în oraș, Ana era lângă mine, bani aveam în buzunar, parcă mai aveam un pic și zburam. Cred că aveam o față de mare cretin că la un moment dat o aud pe Ana: - Dorule, de ce râzi? - Nu râd da\'.. - Nu râzi, doar zâmbești. Mă bucur să te văd fătă draci, că în ultimul timp îmi venea să te bat cum te vedeam. - Serios? Ei să știi că sentimentul este reciproc! - Ce-ați mai făcut cu site-ul? - Mielu lucrează la niște schițe pentru desene și vreau să vorbesc cu cineva să ne facă pagina de web. - Ce fain! Si cum o să fie adresa? - E, lasă să îți promit că tu vei fi prima care o va accesa. - Bine, bine, dar despre ce e? Presupun că e ceva cu rock, nu? - Da, vor fi chestii despre viața personală a artiștilor, fotografii de prin concerte, versurile melodiilor, chestii pe care le făceau ei în afară de muzică și o să fie așa cu link-uri. O să te duci pe ceea ce te interesează să știi! - Fain de tot. Când vreți să vă apucați? - Păi deja nea-m cam apucat, rămâne să vorbesc cu tipu\' ăsta să ne facă efectiv pagina. - Dorule, ia uite ce nebunie e aici! Începuse să țipe Lorena. - Îhâ, și eu nici măcar nu știu cine cântă. - Bere gratis! A răspuns Simona zâmbind - A, da? Ce fain, am răspuns eu satisfăcut că voi putea rămâne cu banii în buzunar. De unde luăm? - Ce? - Bere gratis! - Ha, ha! - Păi n-ai zis că...? - Dorule, Bere gratis cântă, formația Bere gratis! Știi? râdea Simona, înțelegând confuzia mea. - Aaaaaaa, da, sunt prost, asta e! - Îmi plece ultima lor melodie, mi se pare super mișto, interveni Ana. - Da, „Îți mai aduci aminte”, nu? întrebă Lorena. - Da, și versurile sunt mișto. După jumătate de oră, au intrat și băieții în scenă. Noi eram cam dezamăgiși, dar fetele erau în culmea fericirii. Să le fii văzut cum cântau și ce se mai agitau. Erau cu mâinile pe sus și cântau cât le ținea gura: „Își mai aduci aminte cum plănuiam într-una, dar zilele-au fost scurte și viața a fost doar una” și de la capăt. După vreo zece minute s-a schimbat placa și urlau: „Eu pe un țărm, tu pe altul”, apoi nu mai știu ce și la urmă le auzeai „ceruuul albastruuuuuuu”. Eu fumam o țigară, Luci se așezase pe bordură, Cristi plecase după bere și fetele cântau de nu mai puteau. Când a venit berea, lucrurile deja stăteau mai bine și mă gândeam ce bine mi-ar fi picat berea asta cu Pastă, Crilă, Mielu, Sebanu. Oare ce or fi făcând vagabonzii? Pe unde or fi? Probabil că tot pe aici, că dacă e bere și muzică, sunt și ei prin zonă. Mâine tre\' să mă văd cu ei să nu lăsăm în aer treaba cu site-ul, mai ales pentru Mielu că de fapt asta e idea, să-și arate desenele. Bravo lui, sunt mândru de el, ce talent are băiatu\' ăsta, ce iese din mâna lui! - Pământul către Doru! Pământul către Doru! Alooooo! Aloooo! - Da, frate, ce-i? - Unde erai? Mă întreba Cristi râzând? În brațe la Ana? - Nu, între desele lu\' Mielu. - Ce? - Nimic! - Hai să mergem! Cristi nu îl știa pe Mielu, așa că răspunsul meu nu putea să-l mulțu,ească, dar am văzut că Ana era totuși mulțumită de răspunsul meu, așa că mi-am aruncat cutia de bere, mi-am stins a nu știu câta țigară pe seara aia și am luat pe jos înspre casă, cu gânduri multe și vreo doișpe mii le lei în buzunar. O carte A doua zi m-am dus la Crilă și l-am rugat să-mi dea numărul de telefon al tipului care făcea pagini de web. L-am sunat și a rămas stabilit să ne întâlnit peste câteva zile să stabilim ce aveam de făcut. După asta, mi-am aruncat câteva caiete în sac și am plecat la școală. Cum am intrat, am dat de diriga care m-a luat imediat: - Domnule Rizea, încă mai aștept niște scuze de la dumneata! - Da, doamna dirigintă, am spus eu am plecat mai departe spre clasă. - Sper că nu este nevoie să-ți sun părinții, nu-i așa? - Nu este nevoie, îmi cer scuze, doamna dirigintă! - Atât Tudore? N-am lăsat capul în jos și m-ai uitat în ochii ei de parcă aș fi zis că și așa e prea mult, dar cred că știa că nu poate scoate mai mult de la mine și a lăsat-o așa. Am intrat în clasă și deja Simionescu era în clasă. Mi-am cerut scuze și m-am așezat în bancă. N-am prea înțeles nimic din ceea ce se discuta, dar știam că e vorba despre poporanism, gândirism și mai auzeam așa de departe cuvinte ca „revistă”, „curent”, „Iorga”. La un moment dat o aud pe profă că spune să conspectăm totul de la pagina 89 la 97 și „La revedere”. M-am ridicat din bancă și mă îndreptam spre ușă când mă stigă profa: - Da, doamna profesoară. - Tudor, aș vrea să discut ceva cu tine. Deja eram cam speriat că văzusem că profa era extrem de serioasă. - Mi-a plăcut tare mult ceea ce ai scris din Urmuz și mi-au plăcut și poeziile de anul trecut și aș vrea să-ți propun să le aduni într-o carte. - -Într-o carte? Eu? - Da, Tudore, tu! Sa aduni tot ceea ce ai scris într-o carte. Poate fi vorba despre fragmente, poezii, articole, eseuri, sau ceea ce crezi tu. Nu trebuie să fie ceva omogen, doar să le dai o anumită formă. Crezi că poți face asta? - Bineînțeles, nu-mi vine să cred că îmi propuneți asta! - -Stai, Tudore, că trebuie să placă și editorului, deși eu am pus o vorbă bună pentru tine. Cred că lipsesc cărți scrise de adolescenți pentru adolescenți și ar putea ieși ceva bun. Aștept cam într-o lună să aduni ceea ce ai scris, să le așezi, să mai refaci ceea ce nu ți se pare că ar fi așa cum îți dorești. O lună, Tudor, nu mai mult. - O lună, doamna profesoară, o lună. - La revedere, Tudor! - Sărut mâna, doamna profesoară! Am ieșit sărind de pe poarta liceului și m-am dus direct acasă. M-am așezat la birou și mi-am deschis calculatorul. „O carte, o lună, o carte într-o lună, o lună, o carte”, doar asta aveam în cap. Mi s-a deschis calculatorul, m-am uitat la ceasul de pe monitor, era 14.45 și am dat dublu clic pe My Documents. Am început să intru prin toate folderele să văd cam ce mai am pe acolo. Intram pe fiecare document word, în ordine alfabetică, fiecare cu titlul pe care i-l dădusem: ABÞIBILD AM FUMAT ARTICOL – UN AZI PORNOGRAFIC AUTOPORTRET BUNDY CARTE DE RUGÃCIUNI COMIC SAU TRAGIC CIOCANUL LUI DUMNEZEU – TRADUCERE COPERTÃ CRONICÃ DIAPAZON DIRECTOR EMIL GAYK ENGLISH TEST FÃNEL ȘI LAMPA FORME FRUNZE DE CIREȘ HITLER INTERVIU CU UN FOTBALIST ISTORIA IEROGLIFICÃ LAUDE SINGURÃTÃÞII LITERATURA CA JOC LUCRÃRI LITERATURÃ MAGIE ȘI FANTASTIC ÎN PROZÃ PLAN READING TEST RECOMANDARE SÃRBÃTORITUL SEMNUL DE PE PERETE SIMIONESCU SONET SÃRAC TEST TRADUCERI VIRGINIA WOOLF VIS Cam astea erau titlurile textelor pe care le aveam în My Documents și acum trecem disperat de la un document la celălalt, ca să văd ce aș putea scoate de acolo. Am făcut rapid o selecție cam ce documente m-ar interesa pentru ce aveam de făcut și a rămas o listă nu foarte lungă, dar folositoare: CARTE DE RUGÃCIUNI EMIL GAYK FÃNEL ȘI LAMPA FRUNZE DE CIREȘ HITLER SIMIONESCU SONET SÃRAC. Telefonul a început să sune, dar eu stăteam șa birou și citeam tot din primul document care mă interesa: Carte de rugăciuni. Erau niște poezii pe care le scrisesem eu cu ceva timp în urmă și citindu-le mi-a venit o idee. Ce-ar fi să fac o carte împărțită în două: o parte poezie și o parte proză. În prima parte bag ce am aici și ce am mai scris pentru ora lu\' Simionescu și la proză pun rescrierile pe care le-am făcut după Urmuz. S-ar putea numi „Eu” pentru prima parte și „Eu după Urmuz” pentru cea de-a doua. Da, așa, control C și acum Paste și să copiez și ce am în „Emil Gayk” că asta e tot după Urmuz. Iară suna telefonul și m-am ridicat: - Alo! - Alo! - Alo! - Cine e? - Dorule, sunt Pastă! - Salut, ce faci? - În vreo oră coborâm la coșmelie, vii? - Îhâ, cam într-o oră, o oră jumate, cam așa! - Ok, ne vedem! - Da, salut! - Pa, bă Dorule! M-am întors repede la birou și mă uitam cum literele de la screen saver se jucau pe ecran, se făceau mai mari, mai mici, se colorau diferit, dispăreau și reapăreau, dar spuneau mereu același lucru: „Ai și tu șansa ta!” Cearta - Bă fraiere, vii, mă odată? - Auzi, Crilă, oi fi tu băiat fain, da\' nu mai vorbi așa că mă cam enervezi. - Da\' ce-ai, bă, azi? Tu știi cum vorbesc eu. - Da, știu, da\' nu mi-a picat bine azi. - Dorule, o iei cam razna. Ce ai în mână? - Nimic, niște foi. - Bine, bine, văd și eu că ai foi, da\' ce e acolo? - Am scris eu o chestie pornind de la alt text. - Text după tex, ce deștept sunt, ai? - Da, bă Crilă, ești. - Auzi, da\' ce tot scrii? Că în ultimul timp te găsesc tot la birou. Te-ai apucat de ceva proiecte pentru site? - Da, să zicem. - Păi, să zicem sau să nu zicem Dorule? - Ia mai lasă-mă, bă Crilă, ce tot mă freci atâta la cap. Am tis că să zicem și las-o așa. - Gata, gata. Ai vreo problemă cu Ana? - Ce Ana, bă Crilă? Eu nu știu ce-i cu imaginația ta, dar nu-i bine. - Bine, lasă. - Vii la coșmelie? - Nu prea am timp... - Hai, mă Dorule, du-te bă dracu\', că tu niciodată n-ai timp. Vii și gata. - Când? - Diseară la zece. - Ok. - Ok. - Pa. - Pa. Când am intrat în coșmelie, am văzut că aveau toți niște fețe lungi. Mielu era cel mai supărat, așa de supărat ca nici nu a întors capul când am intrat. Pastă de-abia a deschis gura când l-am salutat și Sebanu mai avea puțin și exploda. M-am așezat și eu pe sanie și am tăcut. Pastă ținea o țigară în mână și o învârtea. N-am mai suportat și am întrebat: - Ce dracu\' aveți bă? - Întrebarea asta nu trebuia să vină de la tine, bă Dorule, răspunse Mielu ofticat - Da\' de la cine? - De la oricine în afară de tine, spuse tot el. - Pe unde umbli, Dorule? se băgă Sebanu. - Nicăieri, am răspuns eu fără să știu de ce eram pus la interogatoriu. - Chiar că nicăieri că nu te mai vede omu\' cu anii, începu Pastă. - Hai mă Pastă că ne-am văzut acu\' două săptămâni, ce tot zici, am răspuns eu sigur pe mine. - Ce coci, Dorule? mă întrebă el. - Nimic, frate. - Lasă-l bă ca a devenit secretos. Acu\' nu mai zice nimic, adăugă Mielu. - Auzi Mielule, vrei să-mi spui ceva? m-am enervat eu sărind în picioare. - Da, dacă tot veni vorba. Nu mai dai pe aici, nu mai suni, nu mai ieși în oraș. Cred că nu mai ai timp de prietenii tăi. Dacă ți-ai găsit vreo fustă, spune-ne și gata? Ce dracu\' te tot ascunzi atâta, răbufni Mielu. - Da\' nu mă ascund. Nu e vorba de nici o fustă, e vorba de .... - De ce? Ce nu vrei să zici? Mai zici că ne ești prieten, interveni Sebanu. - Uite, iară ești cu foile în buzunar. Toată ziua scrii ceva, urlă Pastă și îmi luă foaia care ieșea din buzunarul de la spate. - Bă Pastă, deja mă superi. Dă-mi aia înapoi, am spus eu furios. Pastă nu mă băgă în seama, desfăcu foaia și începu să citească: \"Vagabonzi Cică niște vagabonzi duceau lipsă de chiloți Și-au rugat pe Scomowici Să le dea un Moscowici. Scomowici cel scumpuleț Rezolva un ditamai test Neștiind că Michael Jackson Nu știa ce-i \'indigestion\' \'Elvis, o Elvis strigă el din pelvis Nu mai trage pe nară Prafuri d-alea de omoară\' Elvis scoase atunci un vers Din costumul lui de \'rex\' Și exclamă: \'O, sweetheart, Ia și tu niște rahat\' Morala: Foarfeca sau izmenele.\" -Ce dracu\' e asta, Dorule, întrebă Mielu cu gura căscată. - O rescriere. - O rescriere scrisă de tine, adică? Întrbă Pastă care nu se prea pricepea la cuvinte. - Da, am răspuns eu. - Te apuci de vreun referat? Asta făceai, așa-i? Întrebă Sebanu. - N-am vrut să vă zic, dar cred că o să scriu o carte. Na, dacă tot ați vrut să știți, am urlat eu și m-am așezat, smulgând foaia din mâna lui Pastă. - O ce? O carte? Bă, Dorule, dă-te dracu\', că nici tu nu ești așa de deștept, râdea Pastă. - O carte despre ce? continuă Mielu care mă fixa. - Sunt niște texte după Urmuz, am răspuns calm. - Te-ai gândit la vreun titlu? Spuse Sebanu. - Ce va de genu\' „Eu după Urmuz”, dar nu știu sigur, va trebui să vorbesc cu profa\' care mi-a dat ideea. - Și ce n-ai zis, bă nimic, râdea Pastă ținându-se de burtă. Noi ne-am făcut o sută de gânduri, că ești cu vreo tipă, că te-a întors aia împotriva noastă, că te-ai supărat pe Mielu că a făcut el desenele pentru site, că te-ai ofticat atunci că te-a sunat maică-ta la meci, că dracu\' mai știe ce! Și tu scrii! Ha! Ha! - N-am bă nimic, parcă nu m-ați știi, că dacă am ceva vă zic. Eram și eu speriat și încă mai sunt că nu prea știu dacă sunt în stare de așa ceva, am zis eu aprinzând în sfârșit o țigară. Stăteam la coșmelie de vreo oră și fumam. Nu aveam chef de nimic și mi se părea că e o zi proastă. Era sâmbătă și nu trebuia să merg la școală și scăpasem de treaba cu piața. Mă înnebunea maică-mea cu piața ei, zicea că atunci câne eram mic tot ea căra și acum că sunt mare tot ea cară. În fiecare sâmbătă e un ritual: Mă trezește la opt, mă pune să mă îmbrac și hai la piață. Mă învârte acolo în cerc cel puțin două ore că vede ea în partea cealaltă de piață că roșiile sunt cu două mii mai ieftine. Când ajungem acasă și pun plasele jos, încerc să o tai la mine în cameră, dar aud o voce care îmi spune să mă îmbrac de scandal că urmează să batem covoarele. Atunci îmi vine să mă sui pe pereți și stau și mă întreb oare taică-miu ăsta ce mai face în afară de ziar și slujbă. De fapt nu mă întreb că știu răspunsul: stă toată ziua cu gura pe mine că trebuie să-mi fac și eu un viitor, că trebuie să iau lucrurile în serios și că oamenii de valoare nu ies din niște puturoși. În fine , mai bine să mă gândesc la altceva că n-am chef să mă enervez așa de dimineață. Atunci am auzit ușa deschizându-se: - Ce cauți aici frate la ora asta? Mă întrebă Sebanu, că el intrase cu o față de adormit de nu știai dacă încă s-a trezit sau e somnambul. - Am tăiat-o până nu începea maică-mea cu preșurile, covoarele, carpetele și tot ce mai există prin casa aia, am răspuns eu deloc entuziasmat. - Eu am venit că și ai mei sunt acasă și mă gândeam să-mi alimentez și eu plmânii cu ceva bun. - Bagă frate că eu mă alimentez de o oră. Cred că mai am puțin și mi se face rău. - Da\' de o oră ești tu aici? - Da. - Păi de ce? - Păi de ce nu? - Ai dreptate. Să știi că D-na Rizea era pe la cutiile de poștă și s-a uitat cam strâmb la mine când am salutat-o. - Da, e starea ei de sâmbătă, stai liniștit. Așa face în fiecare săptămână sâmbăta. Se trezește cu noaptea în cap, mă duce la piață, mă pune să bat covoare, să-i înmoi peria în oțet, să am grijă să nu dea laptele în foc, mă trimite la cutia de poștă și dacă nu mai e nimic de făcut, găsește ea ceva. Asta e maică-mea. Să vezi acum când intru în casă, că va trebui să intru în cele din urmă, n-o să zică nimic la început, dar când va auzi cel mai mic zgomot din partea mea, păi atunci să vezi chef la mine acasă. - Bă Dorule, lasă bă, că nici ai mei nu-s prea de lăudat. Eu nu bat covoare că cică asta e treabă de bărbat, nu de mucos (asta e vorba lu\' taică-miu), dar sâmbăta am program de studiu. Trebuie să citesc cel puți o sută de pagini și să fac rezumatul și apoi mă prezint la mămica și ea decide dacă mai citesc sau mă apuc de altceva. Cel puțin cam patru ore îmi pierd eu sâmbăta cu ideile ăstea a lu\' mama, așa că zi mersi că măcar tu bați covoare, da\' nu stai ca prostu\' uitându-te le ceas cum se mișcă secundaru\'. - Ai dreptate bă Sebane, nu-i chiar așa rău, da\' cam nasol totuși când ți se întâmplă ție. - Mai vrei o țigară Dorule? - Nu mai vreau nimic. Mă duc și mă bag în pat, poate să țipe maică-mea până crapă pereții. Salutare, Sebane. - Pa bă Dorule. Ne vedem diseară în Livadă, sper că n-ai uitat. - N-am uitat, ne vedem, dacă pot ieși din casă. Salut. - Salut. Am urcat și am intrat în casă. Spre surprinderea mea mama nu era acasă și taică-miu nici măcar nu a ridicat ochii de pe ziar, așa că am intrat în camera mea, mi-am dat blugii jos li m-am băgat în pat. După vreo zece minute, m-am ridicat, am căutat un CD și am pus Metallica. Stăteam în pat și cântam ca un nebun: „And nothing else matters.... never trust what they know but I knoooooow.” Cred că am adormit înainte de „One” că nu-mi amintest s-o fi auzit. Când dormeam mai bine, a intrat taică-miu și a început să urle că muzica e prea tare, că parcă sunt nebun: - Tudore, tu nu ești copilul meu, că parcă ești prea într-o ureche măi băiatule. Tu știi că lumea mai doarme sâmbăta prin blocul ăsta. - Da, tată, da\' voi nu prea știți. - Poftim? - Da. În fiecare sâmbătă vă treziți ca găinile și mă treziți și pe mine. De ce alții pot dormi sâmbăta și noi nu? - Măi băiatule, viața nu e numai somn. Mai trebuie să faci și altceva. - Da, știu, dar mai trebuie să ți dormi când ai chef. Când o să fiu ca voi n-o să pot dormi de griji, dar nici acum nu pot dormi de voi. Atunci a plecat trântind ușa și au am rămas roșu la față și mut de uimire că i-am răspuns așa lu\' tata. Asta înseamnă consiliu de familie, lacrimi de la mama, mâini prin aer de la tata, cearta între ei care-i mai vinovat pentru impertinența fiului rătăcitor, neascultător și veșnic rebel. Mi-am zis că asta e și mi-am băgat capul în pernă cu ciudă gândindu-mă că astăzi ar trebui să mă lase toată lumea în pace: „ Nothing else matters.”