Alina Croitoru

Domne\', parcă mai aveai un text în genul ăstuia. Văd aici o variantă mai interesantă, poate și mai lucrată, a primului - ceea ce pentru foarte mulți este o decizie de lăudat. Și încă ceva: vezi că se scrie a \"înnegri\" (la \"cerul se înegreșt\" ;) ).
Salutare!

Cred ca doar ultimele doua versuri te recomanda--ca si continut ideatic, ele sunt singurul element de noutate. Restul e altceva, oricum mai putin decat poezie. Restul e destul de fumat...

Cu bine

Ce mi se pare interesant la poeziile tale e acea stare nenumita care apare si aici. Tu nu esti nici alb, nici negru, nici sincer, dar nici mincinos in versurile tale. As putea sa zic ca nu ai o situare exacta, ca nu esti categoric. Dar nu e cazul - situarea exista, doar ca nu o si arati cu degetul. Ca si cu Dumnezeu: tu stii, dar nu poti intelege si, deci, nici recunoaste. E incomod, stiu, tocmai de-aia scrii. Nu poti inca sa zici \"it just is\" si sa te opresti de la cuvinte. E timp:)

\"și nici el nu m-a mințit pe mine
lăsând concertele nirvana și bombele nucleare
să stea în aceeași țară\" - imi place mult!

Interesant, mai ales ca mod de abordare, adica dialogul, pentru ca face textul mai predispus spre lectura decat daca ar fi fost eseu ca un bloc de fraze, rationamente crosetate unele din altele.
O singura obiectie: ultima replica! E prea moralizatoare, o da asa cu bata-n generalizare, in \"hai sa tragem semnalul de alarma\" si nu are rost. Textul tau e general deja! E eseu si, ca orice eseu, are pretentia generalului(macar pentru autor el e general si adevarat ca viziune asupra unui lucru, iar faptul ca il scrie, il publica e dovada ca are argumente sa arate si altora unul dintre felurile de adevar al situatiei, subiectului abordat etc, adica sa incerce sa il generalizeze); in plus, doar am zis ca dialogul e un pretext, deci o falsa tendinta de a cadea in specific. Asadar, nu arata cu degetul ceea ce deja se vede:)

Cu drag,
Alina

misto! doar ca nu imi place titlul... am impresia ca reduce tabloul la un singur detaliu, care poate fi cel mai important, dar nu e singurul care conteaza totusi(parca vrei mai multe de la ea decat sa ii placa fordurile vechi, mirosul de DIESEL si de amigo).
sper sa iti gasesti o femeie de-asta de multi cai putere;), dar vezi ca poate atunci te lasi si de scris poezii, idealistule:P

Poate ca pacatul a fost la inceput in Adam; poate a fost mai incantat de sarpe decat a fost Eva; sau poate ca sarpele si Eva nu erau doi... Poate ca faci o marturisire care pare personala, dar care nu e deloc doar a ta.
Poate ca nu iti cunosti poemul... Ar fi frumos, asa ne faci pe toti partasi la el--la poezie, se invita cititorul; nu i se da de-a gata. M-am simtit primita, multumesc!

\"sunt un sotron paseste-ma\" e de mare forta, de mare curaj pentru orice barbat (si nu doar pentru ca, dupa cortazar, prin sotron se poate ajunge la cer:)
Cu bine!

Cat de des au starile consistenta materiei, nu? uneori simtim ca traim obiecte si oameni si ca ne folosim sufletul pentru a ne hrani trupul9da, il faramitam si il ingropam in gurile carnii) si nu invers, trupul a carui vreme e aici, acela care incepe la un moment dat sa ne ia totul, chiar si durerile. Totul devine materie intr-o lume in care nu e suficient loc sub soare, desi nu apare nimic nou. Si ne alegem cu lipsa unui spatiu personal, cu sufocarea unor nasteri perpetue si egale. Nimic nou.
Poezia ta mi-a amintit cum se simte durerea: pur si simplu. Poate dumnezeu ne-a facut intai durerile si ele au supurat trupul. Si poate de-asta chiar acum vad cum imi creste carnea, cu fiecare durere pe care o incerc. si mai am de crescut, mai am unde...
Mersi.