Alin Zamfir

Plaja Pe nisipul ei fierbinte Tu pășești cuminte. Valul te mângâie obraznic Și tu-l privești…romantic Te rog și eu neputincios Amăgindu-mă frumos, Iubește-mă ca marea, Confundă-mă…cu

Universul, Sus e Cerul, jos Pământul. Pe unul nu pot să-l ating, altul incepe sub tălpile mele. Între Cer și Pământ simt că trăiesc totul. Acolo se află în fiecare clipă pentru

Mobilitate De când am început să merg am fost nemulţumit. Mai întâi că nu pot să înnot, așa, de la sine, ca peștii. Apoi am vrut să zbor, nefiind chiar o pasăre, singur, cu propriile

Clepsidra Privesc firul de praf scurgându-se, E conform cu legea gravitaţiei. Alături un ceas numără și el secundele, Dar sacadat, rotindu-se. Întorc clepsidra cu susul ȋn jos, Pentru că

Prizoniera O albă stea îndrăgostită, A cerului albastru prea iubită, Tu ești o singuratică ispită A stâncilor o prizonieră neobisnuită. Precum o prea frumoasa fată Ai vrea să fii de toată

Ia-mă de mână și dansează, atinge-mă și ai să vezi, privește-mă și ai să simţi. Nici nu știi cât e de simplu, e nevoie de două fiinţe și-acelea putem fi noi. Mai punem o doză de

Ignorând trecătorii grăbiți, cu ochii încremeniți, se priveau în vitrine, două celebre manechine. Păreau de-afară cuplul ideal, coborâți parcă din ireal, fără cusături defecte, în

Vis Te-aș invita ȋntr-un vis misterios despre perfecţiune și frumos. Tu mi-ai zâmbi contagios, iar eu m-aș pierde miraculos. Am filosofa despre perfecţiune și contrastul evident ȋntre

Adolescență Începutul toamnei ne-ajunge împreună și în secret aduce tainei parfum de frunză brună. Lumina din privirea ce taie-n clar de lună, reaprinde iubirea și speranțe

Octombrie Frunze ȋngălbenite zac, atârnate-n ȋntr-un copac. Au ȋngălbenit de tot, Sperând la un antidot. Frunze ȋngălbenite zac, resemnate sub copac, tremurând de frig și vânt… nu mai

Analiza Mi-au făcut analizele, Pentru că sângele își schimbase culoarea. Devenise albastru, ca marea. Mi-au studiat molecule și atomi, pentru că prin vene îmi curgeau pomi. N-au înţeles

Ultima Ultima secundă dintre noi, Nici n-a apucat să te cunoască a și murit ca un vis de dimineaţă. Fără speranţă și regret s-a scurs prin noi, timpul ei a trecut în extaz și speranţă, cât a

Ploaia Ploaia asta căzătoare, N-are cum să ne-ntristeze, Câtă vreme un eu și un tu Respirăm sub ploi de stele Miliardele de stropi din ele. Si de-o fi să ne mai scape Câte-un strop

Pianistul În seara aceea, mai ţii minte? am decis să ieșim ȋmpreună. Arterele poluate ale orașului ne mai primeau și pe noi pe lângă motoarele ambalate, printre cârciumi de vară

Galop Dați-mi o plajă pe care s-alerg. Dacă nu vă cer prea mult, Aș vrea să fie una nesfârșită Și-o dimineață eternă. Să alerg pe nisipul fierbinte Părul prea lung să adie vântul, Valurile

Ploi Azi cerul gri plânge și-n noi… De-atâtea lacrimi din nori Pare că plângem și noi, Și pare că nici nu mai știm, De suntem triști sau ne iubim… Ploaia asta căzătoare, N-are cum

Te invit la o cafea simplă, fără zahăr. E o dimineaƫă de vară, pe malul visurilor noastre. Două șezlonguri răsfăƫate ne așteaptă retrase la umbră. Trupurile noastre fierbinƫi rostesc deja

Promisiune Am să te iubesc până la ultimul apus, al unei lumi pierdute-n haos, nesupus. Am să te iubesc ȋn trei dimensiuni, cu riscul a multiple explozii de pasiuni. Am să te iubesc ȋn vis și-n

Invazie Am să-ți scriu o poezie, la o oră din noapte târzie. Va fi un fel de invazie, de fluturi și fantezie. Va fi o poezie cu rime simplificate, cu doar câteva metofore

Neliniști Şi totuși ȋntr-o oarecare zi, un soare blând te va-ncălzi, iar raze dulci te vor trezi, ca-n vremurile când eram copii. Neliniștit de frumuseţea ta, probabil soarele s-ar

Exercițiu Dacă ți-ai putea imagina traiectoria gândului meu, ca pe o curbă în spațiu, atunci probabil ai observa în drumul ei prin infinit, cum într-un singur punct, ea se frânge. De

Acoperă-mi inima Acoperă-mi inima cu inima ta, Vibrează timid ȋmpreună cu ea, Nu-mi spune, alege-ti o stea, Și-acoperă-ţi inima ta cu a mea. Acoperă-mi umbra cu umbra ta, Îmbrăţișează-mă-n

Aș fi vrut să fiu doar punctul, ce știe précis unde îi e locul, să admir de acolo Universul, pentru că eu … sunt ultimul. Aș fi vrut să fiu eu punctul, într-o Galaxie de cuvinte, să fiu