Poezie
Pianistul
1 min lectură·
Mediu
Pianistul
În seara aceea, mai ţii minte?
am decis să ieșim ȋmpreună.
Arterele poluate ale orașului
ne mai primeau și pe noi
pe lângă motoarele ambalate,
printre cârciumi de vară târzie.
Deodată am tresărit amândoi,
părea că auzim sunete ireale,
venite parcă de nicăieri și
de peste tot…
Nu, nu erau ale unei mașini tunate,
de aceea am crezut că visam.
Sfioși, am tăcut amândoi.
Am mai făcut câțiva pași, apoi…
uluirea s-a prefăcut fericit,
ȋntr-o clipă de bucurie.
Un pianist anonim transformase
o banală terasă din oraș,
ȋntr-o poveste muzicală…
și pe noi indiferenți
la motoare disperate
și tevi de eșapament.
………………………………..
Alin Zamfir
001204
0