Poezie
Ploua încet
1 min lectură·
Mediu
Ploua încet,
Ploua cu stropi de apă dulce,
s-astâmpere o sete rece.
A fost întâi o picatura rătăcită,
apoi o mare de albastru revărsată.
Ploua încet cu stropi de gheaţă
ca niște gloanţe rătăcite–n ceaţă.
A fost întâi o inimă rănită,
apoi o mare de iubire frântă.
Plouă demult și nimeni nu mai simte,
nici frigul nopţii, nici iubiri tăcute.
Cerul și marea între timp s-au contopit
departe, într-un orizont albastru și nedefinit.
Plouă încet cu stropi de gheată,
ca niște gloanţe rătăcite–n ceaţă.
Plouă demult și nimeni nu mai simte,
nici frigul nopţii, nici iubiri tăcute.
Trec temător și singur printre arbori triști
de-atâta neputintă și neliniști,
Pășesc prin gândurile mele și-ncerc să schimb istoria
și strig s-audă lupii, Parcă ne-am prea obișnuit cu ploaia!
Alin Zamfir
011748
0
Succes în continuare!