alin vesteș

aspectul rioguros, fragmentat si controlat al textului (semnatura ta), stimuleaza asteptari, cel putin la mine. ar trebui sa urmeze imagini si legaturi insolite si mai ales ceva care sa te lase sa empatizezi. la primul capitol se intampla chestii destul de convingatoare, de ex. corpul elastic la inceput dar sunt si cateva platitudini sau de fapt formulari pe care le simti ca fiind un pic naive, de ex. \"lucrurile răvășite sunt cadavrele unei lupte însângerate\", in ce priveste legaturi subtile -t sunt dar de fapt daca ma gandesc mai bine nu asta asteptam ci ultima parte, aia cu empatia. la capitolul asta eu nu prizez prea bine, vreau sa zic formularile de genul \"numai dragoste\" si \"oameni fericiți. și ei acolo fac dragoste și nu se tem de nimic\" isi sunt exterioare siesi si nu asta ar fi problema ci ca isi sunt cumva exterioare din start, sunt asa, parca, doar un fel de a spune, nu stiu daca sunt inteligibil, ceva exagerat si cumva tot rece - dragoste - fiindca e ceva misto si ceilalti sunt frumosi si calzi cand fac asta. asa ca s-ar putea sa ratezi la capitolul asta, ceea ce nu stiu daca e important sau doar inca o pierdere controlata. ultimul fragment mi se pare reusit

ar putea fi neinregula din prisma fobiei de kitsch, insa aici cred ca fraza tine fara sa dea in asta, pentru ca e totusi din perspectiva unui om fara chef, innegurat, dar care totusi isi da seama ca fata e frumoasa dar nici pana acolo incat sa caute formulari mai aparte care sa elogieze, sa o distinga cumva

mi-a placut. \'tu ai adus primăvara în brațe erai goală și splendidă\' care nu e deloc ok dupa parerea mea nu m-a zgariat la prima citire insa probabil daca ai gasi alta formula ar imbunatati textul pe ansamblu

mi-a placut al 2-lea text si intrucatva primul si ultimul. textele pe sex nu mi se pare ca spun mare lucru, nu am retinut din ele decat ceva daspre niste barbati batrani din filmele de profil care pare ca vor sa se mantuiasca dar nici asta nu stiu..., in rest in zona aia nimic nu te pune pe ganduri, nu rupe cu ritmul de relatare. partial asta i-as reprosa si primului text, in care o situatie dramatica parca astepta rezolvari mai surprinzatoare din partea ta. la ultimul imi place finalul.

mi-au placut gandaceii translucizi. nu mi-a placut ca oscilezi intre timpurile aceluiasi verb la distanta de 2 versuri \"am trecut mai departe\" si \"nu mai trecuse nicio masina\" si amesteci intr-un melanj greu de ordonat mental pt. cititor (ma rog, pt. mine) si cumva indistinct o proiectie, fumul uzinei ca unul de joint, cu o amintire din cate inteleg (peretii unde ti-ai mancat plamanii sugereaza ca ai fi lucrat acolo) si observatia directa (cerul prin fereastra sparta, cam asta se si vede dealtfel prin halele de la marginea bucurestiului). dar in sine ultima imagine este buna, adica mi se pare ceva de exploatat. daca toate astea sunt insa produsele mintii tale \"bolnave\" (as cauta si aici alt cuvant, desi il mai salveaza de la conotatia romantica faptul ca e si expresie curenta) atunci \"caii verzi pe pereti\" nu sunt destul de inediti incat sa ii incluzi in scenariu. in fine, e ceva dezordine, dupa mine, pe la mijlocul textului. finalul mi se pare ok.

intr-un sens mai larg, de care sunt sigur ca esti constient, literatura e fictiune de la un capat la altul - si aici referintele abunda. atata doar ca mai mult sau mai putin credibila, inclusiv pentru autor in momomentul scrierii, care poate cauta efectul de realitate sau altele mai facile, pe care le obtii tu aici. in detrimentul primului. in rest nu e treaba mea.

pt. \"omule\" ar fi putut eventual sa se supere mihail policarp, a carui reactie netrucata si justa, cum mi s-a parut mie, mi s-a parut simpatica \"inca ma gandesc ce ai vrut sa spui\"

mihail, omule, sunt intr-adevar imagini din astea care enerveaza si in acelasi timp nu iti dau pace, cum ar fi liturghia cu dinti. linistete-te, mi s-a intamplat la fel adineaori, numai ca eu am avut norocul sa ghicesc sa ghicesc cel putin doua dintre straturile de interpretare posibile, pe care m-am gandit sa ti le impartasesc. liturghie pentru ca poezia este pe de o parte despre mila si pentru ca personajul are o anumita maretie, cum au ritualurile de tipul asta de regula. si pentru ca de mai multe ori in text apare imaginea incovoierii. ceea ce ne aduce la problema insfacarii degetelor de la picioare cu dintii: inchipuieste-ti o orga-capcana pe care se dezlantuie 10 organisti pantecosi precum bach, cumva stand pe spinare in timp ce orga incearca sa ii inghita de undeva de sus.
vasile, nu vreau sa fiu arogant dar daca textul asta se refera la o experienta de viata care conteaza pt. tine, ceea ce e posibil, nu o fictionaliza atat de putin credibil. urmaritul batranicii-substitut de mama ar mai fi cum ar fi dar dubiul, cu rol de sarcasm amar probabil, ca trecatorii ar putea sari sa o apere, dezobisnuiti cum sunt cu gesturile de caritate....

Casa din față are trei ferestre pătrate
și-o pisică rotundă care se linge în sensul acelor de ceasornic – cam până aici textul părea relativ ok și dornic să comunice

Din tot ce urmează selectez numai 3 imagini/sintagme:
o iubită să-i sară prin coaste (si adaugi \"afară\") – există ceva mai răsuflat decât mitul ăsta? Și poți să îl trântești așa într-un text fără să adaugi nimic, fara sa schimbi nimic la el?
Sunt clipe când ai vrea să fugi pe marginea neființei – tot ce mai poate fi mai impresionist metafizic și mai vidat de sens înafara unui tratat de noica
Și bomboana de pe colivă femeile alea care se împreunează până când se surpă tot și rămâne doar o știrbitură, dzeule

pe spatii mai mici si cu mai mare atentie poate ar fi mai bine

simpatic. ma intreb daca nu ar fi fost mai interesant ca vocile tale sa nu fie asa de prietenoase, de regula nu sunt. ce vreau sa spun e ca ar fi fost poate interesant sa le \"bandajezi\" cu oamenii intalniti pe drum, sa profiti putin de echivoc si atunci de la sine ar fi fost mai ostile sau,in fine, ar fi replicat macar ceva banal, sa le iei mai in serios un pic in loc sa confirme intruna diferite destinatii din periplul tau. dar intr-adevar, fara multe detalii.

vezi ca falsul dimitrie, printre textele alea care ti se implanta in memorie, are unul care se termina intr/un vers despre noaptea ca o pizda de fecioara, poate e doar problema mea pt. ca imi place prea mult, dar pt. mine e pacat ca asta atenueaza textul tau, desi spiritul and all e diferit aici

prima strofa foarte tare

hai sa fim seriosi. si pe mine m/au desumflat partile, sa le zicem speculative sociologice distopice etc. dar

aici e un exercitiu simplist in partile in care e \"eseu\" si nu prezentarea ideilor autorului

caracterul radical al solutiilor + caracterul lor diferit de la o carte la alta cred ca sunt avertismente destul de explicite ca poti citi sectiunile respective drept poezie, cel putin eu asa am facut/o, indiferent cat de sec sunt prezentate si anume una despre izolare, si anume despre MH asa ca toata vorbaraia despre Fourrier&co mi se pare pe langa, atata vreme cat nu se rezuma la distingerea unor idei de influenta ci vorbeste despre \"promisiunea unui viitor fericit\" etc., nu e cazul, nu e niciun viitor fericit in fond si la urma urmei, poate in particule asta nu e foarte limpede da\' nu face autorul toata treaba nu

plus rolul de soc plus destituirea ferma, fara drept de apel a prezentului, asta da. critica trebuie luata in serios, partea de proiectie nu prea, io asa cred

e tezist si personajele sunt schematice, de acord cu asta si cam atat, in sensul in care toate teoriile alea te desumfla, cum spuneam dar opereaza inteligent cu ele, nu te plictisesti daca nu ai canoane ferme despre ce poate fi si ce nu literatura . Mai sunt si altii, poate nu in aceeasi masura si asta nu/i face mai putin interesanti, vezi kundera, mai pe metafizic decat pe critica sociala, de asta mai digerabil.

\"atingerilor, gesturilor, vorbelor, privirilor furate sau clipelor așteptate\" - penibil, mie personal scena erectiei instantanee din Posibilitatea... cand personajul afla ca prima intalnire a fost provocata si nu intamplatoare mi s/a parut fabuloasa si e vorba acolo despre alegere si despre nevoia de tandrete, e adevarat usor patologica, in rest multe dintre scene sunt, chiar sunt, pornografie dar e bine ca exista cineva care crede ca ea nu modeleaza majoritar comportamentul sexual in societatea contemporana.

revenind la particule, sunt 3 personaje aici care seamana mai degraba cu niste personaje de tragedie greaca, in loc de fatum sta consumerismul si tot ce se insira in textul de mai sus cu liniuta, e vorba despre cele doua femei si michel, sunt la fel de exagerate ca intr/o tragedie dar si la fel de expresive si nu mai putin emotionante, cel putin femeile, cel putin Anabelle

stiu raspunsul, idiot, da

vroiam sa cartesc un pic, mi s/a parut ca in insiruirea asta scurta pilota e putin derutanta in combinatie cu plasa de la fereastra, ca idee, ai scontat pe asta sau?

hei, atentie la \"ora pustietatii\" si \"oceanul de deznadejde\", un \"ratacitor care consemneaza\" mai treac/mearga\" dar primele doua sunt prea de tot, de varietati muzicale. dai impresia ca poti duce usor o mininaratiune din care sa ramana o stare, ce mi/a placut:

șoseaua gonește sub mine ca șenila implacabilă a unui tanc
îmi apasă oasele unele-ntr-altele
...dar si aici fara implacabila ar percuta mai bine

pe mine m-a izbit in txt.ul tau un aer a la komartin, poate neintentionat (sau ai incercat asta? mai e si varianta ca mi se pare:)), in orice caz scrii bine, dar martie mult prea frig parca pluseaza si pare neindemanatic si pe urma tot txt.ul e prea controlat si nu isi atinge tinta, nu te trage in el, in poveste

nu stiu unde se termina comul inainte sa/mi scape degetul pe enter, in orice caz ideea era ca textul mi/a placut

imi place desi autismele altora nu sunt digerabile, chiar azi la fisc am dat peste o functionareasa care era asa si nu am putut empatiza :) textul asta chiar imi place, ca mica stare idee, mi se pare ca e despre asta, despre cum e atunci cand cauti o stare de izolare mai putin zgrunturoasa si partiala si neconsumata - si fiecare are solutiile lui pentru asta si gestul nu mi se pare neplauzibil chiar daca e putin romantios sau nu stiu cum, nu conteaza si pe urma iti aplici metoda sau improvizezi si ratezi si nu ratezi in acelasi timp, adica vine starea aia si nu vine, in orice caz nu e cum ti/ai fi imaginat si nu mai e nimic alintat romantios armonios e foarte serios dar e cumva pe dos, nu e

mă rad la subraț
îmi potrivesc
apa
se duce
undeva în pămînt
și se întoarce
în noi

:;

repetă după mine

unele imi plac asa de tare incat (1,2, 14, 15, cateva dintre ele) ma fac sa imi doresc sa fie scrise toate la fel si nu imi dau seama ce imi lipseste sa le pot urmari pana la capat, m. m. imaginatie? desi unele seamana cu niste riddle-uri iar altele folosesc jocuri simple de cuvinte sau pur si simplu ma stupefiaza, nu stiu de unde trebuie apucate

am o intrebare, universul meu e stramt si anost, de asta intreb. tu iti reprezinti toate lucrurile astea cand scrii despre ele? mirosul de miere din haine. sezonul culesului viei in toscana. lavanda inflorind. hatisul de acacia.