alin vesteș

Cred ca exista, la nivel de situatie, poezie in povestea bunicii, dragostea romantica, marca poetului acum cateva secole si care mai este credibila in formele acestea, intre timp traditionalizate, de devotament (Milan) si pe care le mai intalnesti mai ales la tara și mai ales in generatia bunicilor. Cunosc si eu povesti similare. Si din acest motiv dar si pentru ca nu imi spune mare lucru, mi se pare ca prima strofa poate sa lipseasca. Povestea cainelui poate cumva completa ideea din prisma acestei grile de interpretare.

In rest, textul mi se pare scris bine dar lipsit, cel puțin pentru mine, de emoție puternică, cu excepția paragrafului respectiv.

poate o fi un text mai riscat asa dar pana la atelier....:)
salutari

aspectul rioguros, fragmentat si controlat al textului (semnatura ta), stimuleaza asteptari, cel putin la mine. ar trebui sa urmeze imagini si legaturi insolite si mai ales ceva care sa te lase sa empatizezi. la primul capitol se intampla chestii destul de convingatoare, de ex. corpul elastic la inceput dar sunt si cateva platitudini sau de fapt formulari pe care le simti ca fiind un pic naive, de ex. \"lucrurile răvășite sunt cadavrele unei lupte însângerate\", in ce priveste legaturi subtile -t sunt dar de fapt daca ma gandesc mai bine nu asta asteptam ci ultima parte, aia cu empatia. la capitolul asta eu nu prizez prea bine, vreau sa zic formularile de genul \"numai dragoste\" si \"oameni fericiți. și ei acolo fac dragoste și nu se tem de nimic\" isi sunt exterioare siesi si nu asta ar fi problema ci ca isi sunt cumva exterioare din start, sunt asa, parca, doar un fel de a spune, nu stiu daca sunt inteligibil, ceva exagerat si cumva tot rece - dragoste - fiindca e ceva misto si ceilalti sunt frumosi si calzi cand fac asta. asa ca s-ar putea sa ratezi la capitolul asta, ceea ce nu stiu daca e important sau doar inca o pierdere controlata. ultimul fragment mi se pare reusit

ar putea fi neinregula din prisma fobiei de kitsch, insa aici cred ca fraza tine fara sa dea in asta, pentru ca e totusi din perspectiva unui om fara chef, innegurat, dar care totusi isi da seama ca fata e frumoasa dar nici pana acolo incat sa caute formulari mai aparte care sa elogieze, sa o distinga cumva

mi-a placut. \'tu ai adus primăvara în brațe erai goală și splendidă\' care nu e deloc ok dupa parerea mea nu m-a zgariat la prima citire insa probabil daca ai gasi alta formula ar imbunatati textul pe ansamblu

pai li, ciupercile-antene ar trebui puse pe tije-tulpini si legate de inflorirea (post) apocaliptica, daca nu se leaga, ghinionul lor. impotriva si contra - nu stiu cum as putea scapa de ele dat fiind ca sunt legate sintactic de \"dovezi\". contra lumina mie mi-a amintit de celan si de aia apare ca vers izolat. in contextul povestirii unui mit, cum zici, dau un aer cam declamator, la care nu prea tin dar nu ma pot abtine, zau. dar-ul ar putea fi eliminat probabil daca o sa mai am chef sa revin vreodata si sa diminuez din aura asta (fals) profetica. altfel se vroia doar un joc despre cum iti poti pierde zilele din nerabdarea de a le trai sau asa ceva

mi-a placut al 2-lea text si intrucatva primul si ultimul. textele pe sex nu mi se pare ca spun mare lucru, nu am retinut din ele decat ceva daspre niste barbati batrani din filmele de profil care pare ca vor sa se mantuiasca dar nici asta nu stiu..., in rest in zona aia nimic nu te pune pe ganduri, nu rupe cu ritmul de relatare. partial asta i-as reprosa si primului text, in care o situatie dramatica parca astepta rezolvari mai surprinzatoare din partea ta. la ultimul imi place finalul.

mi-au placut gandaceii translucizi. nu mi-a placut ca oscilezi intre timpurile aceluiasi verb la distanta de 2 versuri \"am trecut mai departe\" si \"nu mai trecuse nicio masina\" si amesteci intr-un melanj greu de ordonat mental pt. cititor (ma rog, pt. mine) si cumva indistinct o proiectie, fumul uzinei ca unul de joint, cu o amintire din cate inteleg (peretii unde ti-ai mancat plamanii sugereaza ca ai fi lucrat acolo) si observatia directa (cerul prin fereastra sparta, cam asta se si vede dealtfel prin halele de la marginea bucurestiului). dar in sine ultima imagine este buna, adica mi se pare ceva de exploatat. daca toate astea sunt insa produsele mintii tale \"bolnave\" (as cauta si aici alt cuvant, desi il mai salveaza de la conotatia romantica faptul ca e si expresie curenta) atunci \"caii verzi pe pereti\" nu sunt destul de inediti incat sa ii incluzi in scenariu. in fine, e ceva dezordine, dupa mine, pe la mijlocul textului. finalul mi se pare ok.

intr-un sens mai larg, de care sunt sigur ca esti constient, literatura e fictiune de la un capat la altul - si aici referintele abunda. atata doar ca mai mult sau mai putin credibila, inclusiv pentru autor in momomentul scrierii, care poate cauta efectul de realitate sau altele mai facile, pe care le obtii tu aici. in detrimentul primului. in rest nu e treaba mea.

pt. \"omule\" ar fi putut eventual sa se supere mihail policarp, a carui reactie netrucata si justa, cum mi s-a parut mie, mi s-a parut simpatica \"inca ma gandesc ce ai vrut sa spui\"

mihail, omule, sunt intr-adevar imagini din astea care enerveaza si in acelasi timp nu iti dau pace, cum ar fi liturghia cu dinti. linistete-te, mi s-a intamplat la fel adineaori, numai ca eu am avut norocul sa ghicesc sa ghicesc cel putin doua dintre straturile de interpretare posibile, pe care m-am gandit sa ti le impartasesc. liturghie pentru ca poezia este pe de o parte despre mila si pentru ca personajul are o anumita maretie, cum au ritualurile de tipul asta de regula. si pentru ca de mai multe ori in text apare imaginea incovoierii. ceea ce ne aduce la problema insfacarii degetelor de la picioare cu dintii: inchipuieste-ti o orga-capcana pe care se dezlantuie 10 organisti pantecosi precum bach, cumva stand pe spinare in timp ce orga incearca sa ii inghita de undeva de sus.
vasile, nu vreau sa fiu arogant dar daca textul asta se refera la o experienta de viata care conteaza pt. tine, ceea ce e posibil, nu o fictionaliza atat de putin credibil. urmaritul batranicii-substitut de mama ar mai fi cum ar fi dar dubiul, cu rol de sarcasm amar probabil, ca trecatorii ar putea sari sa o apere, dezobisnuiti cum sunt cu gesturile de caritate....

cum ce, nimic, bine, nu pot spune ca sunt uimit, am intrebat doar asa intr-o doara, ce-ar fi daca, atunci cand te prinzi din reactia cuiva ca produsul tau are ceva un picut hilar, ceva ce tu nu prea aveai de gand sa contina, ce-ar fi sa schimbi si pe urma textul, dealtfel deja abrobat, culmea, sa se afiseze la loc si asta nu in ziua urmatoare. nu pricep. nu astept nici explicatii ca le-am mai cerut io candva. dar in absenta lor - nu poate decat sa mi se para absolut arbitrar si stupid

stiu eu o cale simpla ca sa nu mai stea la moderat cu zilele fiecare text de fiecare data cand ma foiesc eu si mai schimb vreo virgula

nu e chiar personalizat dar macar sunt f. putini

Casa din față are trei ferestre pătrate
și-o pisică rotundă care se linge în sensul acelor de ceasornic – cam până aici textul părea relativ ok și dornic să comunice

Din tot ce urmează selectez numai 3 imagini/sintagme:
o iubită să-i sară prin coaste (si adaugi \"afară\") – există ceva mai răsuflat decât mitul ăsta? Și poți să îl trântești așa într-un text fără să adaugi nimic, fara sa schimbi nimic la el?
Sunt clipe când ai vrea să fugi pe marginea neființei – tot ce mai poate fi mai impresionist metafizic și mai vidat de sens înafara unui tratat de noica
Și bomboana de pe colivă femeile alea care se împreunează până când se surpă tot și rămâne doar o știrbitură, dzeule

pe spatii mai mici si cu mai mare atentie poate ar fi mai bine

simpatic. ma intreb daca nu ar fi fost mai interesant ca vocile tale sa nu fie asa de prietenoase, de regula nu sunt. ce vreau sa spun e ca ar fi fost poate interesant sa le \"bandajezi\" cu oamenii intalniti pe drum, sa profiti putin de echivoc si atunci de la sine ar fi fost mai ostile sau,in fine, ar fi replicat macar ceva banal, sa le iei mai in serios un pic in loc sa confirme intruna diferite destinatii din periplul tau. dar intr-adevar, fara multe detalii.

Cornel, finalul e sub suspiciune de sablon, mai vedem.

vis pentru simturi tocite, cam la asta ma gandeam. multumesc pentru recomandare si comentariu

mi/au placut primele doua randuri. in rest, nu stiu in jurul a ce anume se ordoneaza toate celelalte, nu reusesc sa vad cele doua perspective, daca sunt doua perspective cum spui, presupun ca tocmai randurile astea de la inceput si finalul (?). finalul e foarte alambicat formulat si in orice caz, chiar daca am nimerit/o tot ce e intermediar nu mi se pare ca se leaga foarte tare.

vezi ca falsul dimitrie, printre textele alea care ti se implanta in memorie, are unul care se termina intr/un vers despre noaptea ca o pizda de fecioara, poate e doar problema mea pt. ca imi place prea mult, dar pt. mine e pacat ca asta atenueaza textul tau, desi spiritul and all e diferit aici

prima strofa foarte tare

paul, multumesc, imi place ca te distrezi, hehe,

mihai, cred ca sunt doar f. putin ipocrit daca spun nu am de unde sti, daca zici - poate, insa in general incerc sa ma gandesc ca mizele mele de putere, in sensul propriu al cuvantului si nu asa cum e folosit mai sus, sunt pe aiurea, inafara literaturii chiar, nu imi reuseste mereu dar ca sa mai scrii cate ceva, care se vrea poezie mai ales, ai nevoie de un gand de felul asta cred, chiar si daca o fi fals

si ca
mai important e sa vad reactii de la oameni care au o idee despre literatura, cu atat mai mult daca fac lucruri interesante in zona asta, cum e si cazul tau, ceea ce vad ca a inceput sa se intample

mi/a placut interventia ta pentru ca si mie strofa aia mi se pare reusita