alin vesteș

Pai, faza e ca tin la sfarsitul ala, chiar daca se simte disonant sau tocmai de asta, adica, mai degraba sunt dispus sa mai tai din incrancenarea din prima strofa, daca nu lasa sa respire finalul, ma gandeam chiar, inca dinainte sa iti vad comm-ul si cu atat mai mult dupa aia, poate chiar sa scot primul fragment, deocamdata am mai refacut putin la el, poate cu ocazia asta si schimbarea de stare e mai plauzibila.

Salut, uite, vroiam de mai multa vreme sa iti spun la textul asta, la asta spre deosebire de altele unde nu am ce comenta (de rau) ca mi se pare ca il nedreptatesti daca nu il lasi sa se termine cu „poate nu sunt în viață poate nu sunt” care e un cantecel supramisto sa ti-l ingani, beat sau treaz. Plus ca vinul=sange nu e asa original. La fel de mai mult decat misto mi se mai pare finalul din house of the rising sun.
Si pentru ca nu iti plac comentariile prea aplicate, mai fac doua comentarii, tot despre ce imi place la tine, la nivelul tonului, atitudinii: supararea aia hipoacuzica din mais si tu m\'assassines (nu stiu cu titlul, totusi ?), eu cred ca te pune mai bine in lumina sa nu o aplatezezi, cu sentinte, implicite sau explicite, gen “sunt suma mortilor mei” ci mai bine dai detalii, uneori poate mai concrete decat ti se pare ca esti :), despre tine, nu stiu daca reusesc sa fac clar, lucruri si senzatii numai ale tale, gen “prin fumul de tigara vad oasele” sau cum e in textul ala si altele, pe care le redai bine.

Si larghetea aia dureroasa si apasata, prin care intra si ies tot felul de obiecte si oameni, care iti reuseste iar foarte bine in mai multe texte insa prefer in cazul ei sa nu fii dzeu, fie el unul mahnit si pasiv si uitat printr-un cotlon ci un tip pe care, din nou, dupa gustul meu, ar trebui sa il faci ceva mai concret, mai prietenos si numai dupa aia sa iti scape de sub orice control, orice intelegere, sa te lase de caruta cu toate schemele tale dspre ce inseamna el. In fine, nu stiu cat am fost de clar (si util)

Altfel: go on.

bun, poate ca am fost evaziv: nu, nu sint clona, mai mult nu am ce spune pe tema asta. retin incurajarile si multumesc.

cu textul: ma gandesc ca probabil ai dreptate, explicatia fiind tentatia daunatoare de a revalorifica fragmente vechi
intr-un cadru proaspat. asa ca pana una-alta las ce/i proaspat.
asta raspunde si la povestea cu clonele: macar de as fi un versificator asa de profilic incat sa mi le permit :).

emil, dan, pai, a iesit bine pana la urma daca am aflat in felul asta ca am 2 cititori de calitate si nu o spun in spirit de reciprocitate. multumesc de sustinere.
emil, din \"oarecum formata\" inteleg ca ai observat stangacii,ar fi inca si mai bine pentru mine daca mi le-ai semnala cand se mai intampla asta

serios? de atelier? astept ceva argumente, chiar f. utile, dat fiind ca in continuare, desi am incercat sa ma uit la el si cu ochiul altcuiva, care a crezut ca e o porcarioara si l-a trimis aici, mi se pare mai bun - nu nemaipomenit dar mai bun - decat alte texte, care au intrat f. probleme si pe care intre timp le-am sters din contul meu.

ce spui tu e instructiv, in sensul in care pricep ce interpretare stravezie, simplu psihanalizanta, pot sa primeasca textele care vorbesti despre Marile Teme, dragoste, moarte. si pe deasupra intr-un context Cosmic :).

...ca femeile arătoase pe stradă
descotorindu-se de hainele
părerilor sumare de rău....

de la inceput ma gandeam sa nu includ randurile astea si probabil ca e mai bine fara, ca/s o cheie falsa. ar fi trebuit sa fie un text despre dificultatea de a ramane coerent sau despre frica de avion, acalmia dintre atacurile de panica, cand, intr/adevar, esti Abisal si Infiorat etc.