Umbra umbrei mele

Vedeam o umbră umbrind umbra mea

Și mă miram, căci umbra tot a mea era.

Umbra mă privea și ea și umbrea

Umbra ce sub a sa umbră se ascundea.

Simțeam o umbră cum se năștea-n lumină,

În lumina unei umbre pure, fără vină.

Iar umbra-ceea umbră putea să-i țină

Umbrei ce adormea-n umbra din lumină.

Atingeam o umbră ce în umbră plutea

Și mă întrebam de oare umbra putea

Să-mi umbrească și umbra mea -

Dar nu umbra umbrei mele, ci doar... umbra mea.