Ma-mbat cu un nectar de lacrimi,
Si zac pe un ocean de flori,
Privesc spre cerul cat o nuca
Si-ascult ciripituri din lunca.
Si pleoapele atarna grele
De-atata somn,de-atata cald
Si numai
Arat ca un copac batran
Cu scoarta groasa in loc de piele
Cu ramuri uscate in loc de maini
Cu dinti de stanca si ochi de cuart
Si-n loc de par am fire de liane.
Lumina din ochi e acum
Ma apasa pamantul
E prea frig,prea ud,prea intuneric
Si din toti cati eram am ramas singur
A ajuns sufletul meu sa gandeasca in locul mintii mele
Caci a ramas doar sufletul din mine,
Nimic mai
Poate e scris sa trec prin viata
Precum un fulg de nea prin crang,
Precum un picur cald de ploaie
Precum un fluture prin vant.
Poate e dat sa fiu ca floarea
Albastra de nu ma uita
Sau sa ma
Sa nu ma uiti nicicand,sa nu n-draznesti,
Din minte sa ma scoti,sa ma gonesti,
Din suflet sa ma dai,sa ma alungi,
Din ochii tai sa pier, sa ma ascunzi.
Sa nu ma lasi sa plec, sa nu ma
Si dor imi e de tine tara
De tine sat de tine om,
De tine masa si oblon
De tine casa parinteasca.
De tine curte inflorata,
De tine rau ce susuri lin,
De voi nametii de zapada,
De tine cer cu
Oare ma vezi?
Oare ma auzi?
Oare simti cand mi-e greu sau mi-e bine?
Oare vreodata ti-e mila de mine?
Oare ai vrea sa m-atingi?
Oare vreodata ai vrea sa m-alinti?
Oare ai vrea tu macar sa-mi
