Alexandru Vlad

am pus săpunul alb în săpuniera de un albastru deschis m-am șters de prosopul galben mi-ai scris pe messenger mă părăseai prea galben prea albastru prea alb

autobuzul era glomert coborâm la parc ne cumpărăm vată de zahăr prima dată singuri în oraș pe tricoul galben se adună musculițe îți apăr vata de zahăr

am umblat și am văzut pe străzi și pavaje de lut nu te-am simțit nu te-am văzut pe străzi și pavaje de lut

pe unde am uitat să umblu nu pot să cer nimic în schimb pot să dau tot ce mă ține pot să fiu, vreau să fiu, vreau să fiu.

am adormit în hamaca nu am visat nimic a visat pisica pentru mine paharul de vin gol telefonul și cartea lăsate în iarbă cu o frunză unsuroasă și uscată pe post de semn de carte

se călește o ceapă tocată mărunt (să nu o lăsați să se ardă cum fac eu) într-o oală puneți apă cu sare la fiert când a dat în clocot puneți brocoli (de preferat proaspăt, nu congelat cum fac

luna-i mai aproape de om decât a fost vreodată omul de lună omul acuma-i de neon omul acuma-i din plastic omul modern e fantastic omul acuma-i un phone dar, vai! nu e deloc un smartphone.

dar blocurile astea nu ne ascultă oricât de mult le-am legăna nu înțeleg că e sfârșitul că a trecut, că a trecut, că a trecut

vibrăm deasupra pungii goale de semințe vibrăm la stopul epileptic al bicicletei vibrăm pe canapeaua ruptă pe margini vibrăm sub dușul stânjenit vibrăm sub schele din metal vibrăm în fața

verde pământul e brun verde pământul e scump verde pământul e moale verde pământul e greu verde pământul e ieftin verde pământul e gol verde pământul e praf pământu-i

azi e ziua unui elefant i-am cumpărat cadou un pix gravat m-a așteptat cu zâmbetul larg sub trompă cu papion și coif în cap, înconjurat de confeti i-am pus pixul în trompă mi-a semnat pe

bâz, bâz! se așează pe un neon bâz, bâz! se așează pe un far bâz, bâz! se așează pe un cornet de înghețată bâz, bâz! e strivită de un shoes no more bâz, bâz.