Poezie
Speranța
1 min lectură·
Mediu
Coboară seara, inutilă,
Iar gându-mi zboară-ades, departe,
Ca să vegheze trist, în noapte,
La somnul tău, a mea copilă...
Și vine, răsărind din neguri,
Un prinț uitat, din altă lume,
Pe fruntea-ți mică, să adune,
Speranța sfântă-a altor vremuri.
Și, apărând ca o minune,
Cu mantia-i învolburată,
În părul tău, o nestemată,
A nopții Zână bună-ți pune.
Ce taină-ascunsă ne-nrobește
Captivi nedreptei aste soarte?
Și totuși, dincolo de moarte,
O rază sfântă te-ocrotește.
Adorm încet, cu mintea dusă
La tot ce va acum sa vină
Și chem, cu inima senină,
Speranța, niciodată-apusă...
001.554
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alexandru stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
alexandru stanciu. “Speranța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-stanciu/poezie/13964537/sperantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.