Poezie
Monoton
1 min lectură·
Mediu
Orice cuvânt,
Orice vorbă furată de vânt
Ce ne lega
A dispărut.
Simplu ...
Dar în același timp
Atât de complicat
Să accept
Că tu nu mai ești TU
Și NOI nu mai există.
Nu mai e timp
Să căutăm unul altuia în priviri
Bucuria de a fi.
Să schimbăm vise
Prin răsărituri de soare
Nu mai e timp.
Simplu...
Să fii nepăsător și insipid
Precum o clepsidră fără nisip
Monoton și mărginit
Și totuși ... neliniștit. Dezamăgit.
Nici Adevăruri, nici Minciuni
Nu mai există.
Nu mai există Bun sau Rău
Dulce sau Amar
De când tu ai tăiat aripile
Păsării fermecate ce ne unea.
Atât de simplu ... și monoton.
001.849
0