Poezie
Fractali
1 min lectură·
Mediu
Zâmbetul tău se sparge în mii de bucăți
Și fiecare bucată îmi prelungește cu o secundă
Suferința.
De ce nu îmi pot primi pedeapsa dintr-o dată ?
Totul, numai frânturi...
Privirea aceea galeșă pe care o știam doar noi doi
O simt altfel acum... toti ochii din lume îi simt ațintiți asupră-mi
Și acum tot în frânturi scriu.
Nimic consistent...
Căci așa îmi amintesc.
În puzzle-ul acesta incomplet nu văd nici măcar o lacrimă...
Tare mi-aș fi dorit !
Ciudat, nu-i așa ?
Lacrimile, frânturi ale sufletului tău de sticlă,
Nu sunt cuprinse în frânturile mele “de nimic”.
Ce păcat că te-am întâlnit pe tine, oglindă spartă,
Să îmi aduci șapte ani de ghinion !
013.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Popa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Popa. “Fractali.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-popa-0022585/poezie/1772244/fractaliComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Să îmi aduci șapte ani de ghinion !\"
cu stima,
andrei