Poezie

Înapoi

1 min lectură·27 septembrie 2007

Mediu

Aud glasul tău,

Ca un pahar spart pe podea,

Pe o podea rece,

Ce nu mai poate fi încălzită

Nici măcar de o dulce mângâiere.

Ce mult mi-aș dori să fiu un vierme,

Să fiu în fiecare clipă

Alături de fratele meu “pământul”,

Care m-a sprijinit la greu.

Nu m-aș mai împiedica de toate gândurile acestea

Și singurul meu scop ar fi să supraviețuiesc încă o zi.

Ce bine ar fi !

N-aș mai ști de tine

Și nu mi-ar mai păsa de glasul tău necruțător.

Totul ar fi așa de simplu

Dacă m-aș putea întoarce la început.

Sau… mai aproape de început.

Acolo unde nu aș avea nici o frământare

Și acolo unde nu ai exista TU.

002.655

Alexandru Popa. “Înapoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-popa-0022585/poezie/1745944/inapoi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.