Poezie

Rămas bun

1 min lectură·5 septembrie 2007

Mediu

Îmi doresc de mic să fiu o mulțime vidă.

Cum aș arăta ? Așa, “Ø”, sau poate “{}” ?

Dar voi reuși să fiu o mulțime vidă “perfectă” ?

Nu se va rătăci vreun număr prim

Pe care n-a putut să-l dividă nimeni,

Să mă înțepe, să mă chinuie,

Ca o măsea cariată ?

Cel mai trist sunt atunci când întâlnesc alte mulțimi vide,

Care deschid gurile lor mari

Și spun sec: “NU”.

Afla-vor ele că se vor mări înzecit

Cu fiecare floare ofilită

Și fiecare surâs furat ?

Dacă voi reuși într-o zi să îmi duc la împlinire visul ?

Ei bine, atunci nu veți mai ști cine sunt,

Pentru că, eu sunt pentru voi “{}”, sau “Ø”,

Și ar fi păcat să fiu murdărit în acest hal,

Când ceva mai curat nici nu ați văzut.

Îmi torturez mereu sufletul

Cu mii de lovituri de daltă,

Fiindcă îmi e teamă că nu pot fi

Nici măcar o amărâtă de mulțime. Vidă.

Simt cum mi se taie răsuflarea,

Și mă înec cu fiecare picătură

Ce vreau să o salvez.

Iar la sfârșit, nu teoremă...

Doar demonstrație.

A fi nimic înseamnă a fi totul.

001.799

Alexandru Popa. “Rămas bun.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-popa-0022585/poezie/1742750/ramas-bun

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.