Fumul de țigară se ridica încet dintr-o scrumieră plină până la refuz, pe masa de marmură mai era doar o mașină de scris foarte uzată, o cana în care mai rămăsese ceva cafea de dimineață iar liniștea
Condeiul greu atarna intre degetele
Ce poate au uitat sa simta o hartie,
Cuvintele vin poate din visele
Care se nasc subit si nu se stie
De ce-au venit? De ce apar?
Poate-am uitat... poate n-am
Incerc sa cad din lacrima ce-mi curge,
Usor, dar grea de pe obraz ...
Ma lupt din greu ... cu mine insumi
Dar de invins ... Mai bine, mai ma lupt o data!
Ce grea e lupta dar mai grea e
AM