Poezie
Dorinte intunecate…
1 min lectură·
Mediu
De mii de ori, eu te-am visat
Un vis ce nu are sfarsit
Afara e negru, intunecat
Etern nefericit…
Lacrimi ploua peste mine
Un altar am construit
Iti este dedicat doar tie
Etern nefericit…
Sunet fara culoare
Zgomot nedeslusit
Ma plimb singur pe trotuare
Etern nefericit…
La un pas sa te descopar
M-am oprit incremenit
Sa te desopar, sa te acopar?
Etern nefericit…
Mii de forme delicate
Vor sa fiu eu fericit
Dar eu sunt trist si poate
Etern nefericit?
Ma gandesc ca poate odata
Visele ce le-am dorit
Ca un spin sau ca o spada
Ma fac, etern nefericit
Ochii inchisi nu vad culoare
Visul e nelinisit
De asta sufar, si ma doare
Sunt etern nefericit…
Ingerul meu fericit
Demonul cel chinuit
Tu esti cea care ma face
Sa fiu, etern nefericit
Dizolvand tot paradisul
Lacrimi, ochii rataciti
Curg acum sa stinga focul
Sunt etern nefericit…
Totul are un sfarsit
Mii, dorinte arzatoare
Dimineata, se vor fi topit
Si rasare iar un soare
Iar ma simt neimplinit
Si ma intreb, din nou, cu mirare
De ce, inca, sunt, etern nefericit?
001.875
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Mares
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Mares. “Dorinte intunecate….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-mares/poezie/1739536/dorinte-intunecateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.