Poezie

Eu, tu, ei și templul iubirii

1 min lectură·6 martie 2005

Mediu

Sunt cuib de renașteri,

Haiduc al străzilor pustii.

Să pot răzbate peșteri,

Cu mine port făclii.

Tu poți veni la mine

Și alți asemeni ție.

Câte-o scânteie-n treacăt

La mal să fie lacăt,

Al apei care curge

Și-al vieții mâl îl poartă;

Căci împreun-om plânge

Această lume moartă;

Dar în același timp

Ne vom crea un tempul,

Pe muntele Olimp

Să fie, de exemplu.

Departe de durere,

Aproape către stele;

Așa încât să poată

Să n-aibă viață moartă.

Să nu atingă chinuri

A punctului plecare,

A deservi meniuri,

A vieților amare.

La poart-om pune lacăt,

Pentru acei în treacăt,

Ce-or vrea să ne străpungă,

Necazul să ne-ajungă,

Dar pentru-acei ce vor

Iubirea să ne-mpartă,

Din bunătatea lor

Gusta-vom noi la poartă.

Și-al nostru-acoperiș

De pavăză le-o fi,

De-atât păienjeniș:

Pentru-a putea iubi.

001.817

Alexandru Man. “Eu, tu, ei și templul iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-man/poezie/109427/eu-tu-ei-si-templul-iubirii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.