Poezii

În trecut…. Universul arunca peste mine O seară liniștită sau poate așa părea; Freamătul dulce al nopții senine În sufletul meu adesea intra. Căutam în tumoarea liniștei sale,

Sunt cuib de renașteri, Haiduc al străzilor pustii. Să pot răzbate peșteri, Cu mine port făclii. Tu poți veni la mine Și alți asemeni ție. Câte-o scânteie-n treacăt La mal să fie

Rămâne-vom martirii Plăcerilor criptate Pe cruce legământ, În tainele iubirii Acum și după moarte, S-avem comun pământ. De nu accepți chemarea, Dorința-ți fie lege, Dar

PE VREMURI…., am tremurat Și tremur; Că dus-ai fost și te mai duci, Spre tot ce lași în urma ta, priviri, n-arunci. Mă înfior să te cuprind Și-n spațiu tainic să te-ating; De-ai