Poezie
Florile răului
1 min lectură·
Mediu
Îmi cerșesc dreptul de a greși
însă prejudecata cu dinții ei pociți
m-a înșfăcat de ceafă și m-a țintuit
pe crucea lumii cenușii...
Pipăi bezna cu un pai sperând să aflu Adevărul
dar mă lovesc de stalactite cu fruntea ridată
de emoții neîmpărtășite...Apoi cad
pe miriștea aspră a viselor
de care am învățat să-mi fie frică...
Lichidul seminal al Universului, picătură cu picătură,
se adună pe paginile cărții deschisă înainte-mi:
„Florile răului” dispar sub miile de lumi gata să se nască,
lumea mea dispare sub florile răului!
002.152
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Ion Roata
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Ion Roata. “Florile răului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ion-roata/poezie/49991/florile-rauluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.