Poezie
Dor
1 min lectură·
Mediu
Așa cum luna-mi lovește cu privirea ei dureros ochiul
Așa lovit mi-s în mine de trista durere ce-o poartă-n el dorul.
Și plâng, plâng dară nu lacrimi, ci patos si nerv din mine eu dau
Și nu mai pot dup-o vreme, căci mereu într-un spleen nu pot ca să stau.
001.862
0