Crampeie misogine
Zburdalnici sânii tăi sar azi încoace și încolo cu fruntea-nlăcrimată, ca două picături ce sunt, de-a tinereții lor zveltețe ce astăzi nu mai e. Frumoase-odat\', a tale crupe sterpe sunt
Baudelaireiană
Pe patu-ntunecat deschis e-un tom baudelaire-ian Și-o rază rea îți lumineaza numele, Satan. În clipa rea pocnesc podelele și-mi pare c-aud carii, O, Doamne, dă-mi putere, cărți sfinte se năruie în
Dor
Așa cum luna-mi lovește cu privirea ei dureros ochiul Așa lovit mi-s în mine de trista durere ce-o poartă-n el dorul. Și plâng, plâng dară nu lacrimi, ci patos si nerv din mine eu dau Și nu mai
Dragoste
Ca un profan incerc acum sa te descriu Și creierii ma dor ingrozitor Inima-mi spune c-ar trebui sa zac intr-un sicriu, Dar Ea ma lasă să nu mor. Merit să fiu blestemat deoarece încerc să îl
