Alexandru Grigore Dudescu

hai să vorbim despre altceva
i-am spus

ea se afla încă în prag
nu plecase

uitasem să o întreb cum o cheamă

te rog
mi-a spus
oferă-mi o dimensiune suficient de matură
atunci ca și când sinele își pictează cenușiul
pe cenușiu
și ea nu sunt eu
eu sunt ea să știi

poate are chef să iubească
prima dată
m-am gândit
și

m-a găsit pe mine

Mare dreptate aveți!
Asta ce se face astăzi nu este poezie. Este o mizerie incalificabilă. O porcărie abisală.
Unde mai găsim noi, în ziua de azi, un fundament cultural solid?
Unde mai găsim noi, în ziua de azi, rime galeșe, unduiri ale viersului străbun, chipul mamei oglindit în versuri, neantul,nemurirea, vălmășag, reverii, mirări, universul, sufletul, neatârnarea, chipurile marilor înaintași, Burebista, Traian, Decebal, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și Sfânt?

Unde domnule Plopeanu?

La dumneavoastră, domnule. La dumneavoastră în pagină. Dau câteva exemple:
“Nomazi prin veșnicii suntem, tătarii cruzi ai sorții,”

“vrăjmași călcăm pe nemuriri, și-i ducem dincolo de ere,
un vălmășag de colb de suflet, ne scuturăm peste oblânc,”

“De-atât efort și zbucium, trezit din reverii, căzu pe loc din pat
și ușurat oftă, din ghearele mătăsii era pe veci scăpat.”

Asta este adevărata poezie.
Să vă binecuvinteze bunul Dumnezeu existența!
Ce ne-am face fără dumneavoastră?
Fără actele de cultură, fundamentele culturale solide, pe care le faceți cu ocazia fiecărui vers scris.

Domnule Plopeanu,
Viața mea este tristă, fără poezia dumneavoastră.
Viața mea este odioasă, fără viersul dulce emanat de poezia dumneavoastră.
Vă rog, domnule Plopeanu, să luați atitudine!
La gunoi cu acest modernism, posmodernism, cum se numește el!
Huo! De trei ori huo – acestor poeți desfrânați.
Trăiască Poezia Adevărată!
Și lupta pentru pacea lumii!

Cu stimă și deosebită considerație,

Grig

Cine v-a spus că eu aș scrie poezie?
Vă înșelați Domnule Marble.
Eu nu am pretenția, pretențiile.

Eu, spre exemplu, nu am marele dumneavoastră talent de a poetiza din orice.
Domnule Marble,
Nu căutați poezie în pagina mea – absolut sigur n-o să găsiți. Mergeți la Domnul T.Dume sau Domnul Radun Gabor.
Acolo este poezie adevărată. Pe gustul dumneavoastră. Pe gustul majorității.

Cu stimă pentru talentul dumneavoastră ieșit din comun,

Grig

îngrămădești zăpadă în inimă noul tău oraș cu negustori ambulanți cu farmacii la colt de stradă în spatele digului același golf pustiu căruciare cu porumb jar jar și iarăși jar cum vedem prin ilustratele poștale

nu vad zăpada văd lumina aprinsă pe verandă peluza îngrijită soare

mult soare

mulțumesc
tu citești, văd, mult în spatele cuvintelor

Am mai citit astăzi despre suflu sistolic, iată că văd încă o dată folosit într-o poezie, e adevărat dumneavoastră folosiți alt sens – recul sistolic – și ce frumos o faceți.
Cu câtă delicatețe vă aplecați asupra limbii române!
Se vede că sunteți un abil mânuitor al slovelor frumoase.

Nu pot decât să vă felicit pentru talentul dumneavoastră de poet.
Aveți niște imagini superbe, magnifice - muștele negre cad moarte pe lângă mine
precum ideile sinucigașilor lași / un câine fioros la umbra unui zgârie-nori /
singura constantă irefutabilă a universului uman

Domnule Popesco sunteti un poet talentat / sunt uimit de talentul dumneavoastră.

Cu stima si deosebită considerație,

Grig

O poezie minunată.
Mi-a stârnit foarte multă încântare, mai ales cât de inteligent știți să manipulați cuvintele “ea nu-i pe raft nici în intersecție nici în inbox” este extraordinar gândit și sună absolut nemaipomenit.
Apoi avem “suflu sistolic” & “se scurge ca un iad” & “cu mâna pe inimă” & “cu mâinile de burtă” & “confuzia e verde” & “paișpe”

O poezie complet lipsită de clișee, narată cu talent de vocea auctorială.
E o dulce cântare, un tezaur de cuvinte, un buchet de cuvinte foarte bine ales și foarte înțelept potrivit.
Un discurs de autocaracterizare, sceptic, interogativ și elegiac.

Neoplatonicismul dumneavoastră este absolut idealizant.

Sunt onorat să citesc poezie scrisă de dumneavoastră.

Cu stimă și adâncă prețuire,
Grig

Aveți aici scrisă o poezie profund filosofică, folosiți termeni misterioși, eliptici – care par să indice o nouă certitudine, un nou fundament.
Poezia dumneavoastră plapită de viață, e ca un lung șir de cumulonimbuși, o prăpastie, un vârtej ascendent.
“Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă” este epocal spus magistral – apoi: “ trist… / zborul curăță înaltul de cartușe / este magnific, adânc.

Domnule Dume sunt încântat să citesc o asemenea poezie de calitate; presupun, sper să nu greșesc, că sunteți conștient de valoarea dumneavoastră – aveți cumva un volum de poezii publicate?
Dacă da să-mi spuneți și mie cum îl pot procura, de unde pot să-l cumpăr, cum pot să fac rost de el?

Cu deosebită stimă și nețărmurit respect,

Grig