Primul vers

lumina se stinge, luna pe cer s-aprinde si in sufletul meu esti tu la tine gandesc zi de zi, sentimente ruginite, adormite, acum la lumina au inceput sa revina, au incetat sa mai apuna ele au inceput din nou sa-mi spuna spuna, ... te iubesc da, te iubesc, dupa atata timp eu tot la tine ma gandesc, eu tot pe tine te doresc minciuni, aparente, influente, au incercat iubirea sa-mi alunge, sentimente sa-mi afunde in strafunduri, in abisuri, in neant, dar ... prin acest alineat, scris de mintea mea cu sufletul in linie asezat aduce inapoi amintiri, memorii, un razboi ce atata timp eu singur l-am purtat, impotriva mea, impotriva ta, impotriva lumii plina de otrava dar acum, din nou incerc, a incepe acest concert, un duet, eu cu tine pe aceeasi scena, pe al lumii greu cuvant ce acum este doar o soapta-n vant acum vreau sa ma razbun, la lume vreau sa spun, ca nu conteaza, nu ma intereseaza ce cuvinte din a lumii gura zboara cuvinte spuse intr-o doara, care dupa ei ar trebui sa doara dar eu aici o sa pun punct, aici o sa dau foaia acum ori niciodata, un rand nou o sa incep aici indata in aceasta povestire in care noi suntem singurii eroi, care contam pt noi, nu pt voi am de gand sa incep un nou razboi, impotriva tuturor ca voi, dar acum suntem doi Eu si cu Ea, Ea si cu Mine, noi doi pt totdeauna o lume corupta si absurda ce numai la cuvinte goale asculta cuvinte gandite de minti a caror stralucire demult a apus, demult pe apa sambetei s-au dus un nou inceput, pt mine, pt ea, pt amandoi va veni maine in zori, cand amandoi ne vom trezi si ne vom amintide acel razboi, dus de noi, pt a fi doar noi, doar noi doi noi doi pt totdeauna, mereu impreuna noapte buna