Poezie
Anii Vampirului
2 min lectură·
Mediu
Anii Vampirului
Incompetenta ma insulta
Si mai e si chinul si moartea
Focuri pe care de o eternitate
Contrar voua, eu nu le mai simt.
De cand buzele omului au atins
Argintul viu si vermilionul sange
Intreaga faptura a mea s-a schimbat
Si zace acum un suflet condamnat
In acest trup fara de viata.
Stiu ca trecerea timpului e marea voastra durere
Dar eu nu vietuiesc doar propriului veac
Eu cad in vecinicie si traiesc prin moarte.
Azuriul meu sange sta intepenit in vene
Iar inima mea tace
Precum toate cele din jurul meu
Care par ca nu se mai misca.
Copacul inalt si gaunos isi traieste
Viata sub a soarelui lumina
Dar acele sale sunt semn
Ca nu din cer, dar din litos
Isi trage el energia si spiritul.
Insa asemenea celorlalti ca el
Faptura sa cazuta odata in ispita
Se va termina sub negrul foc
Si va arde intocmai ca litosul de la care vine
Cu rasini si vagauni si cu ace cu tot.
Doar ca pana atunci
Imi voi trai fara simturi moartea
Necunoscand dureri si suferinte afara de
Durerea ce e sufletul meu
Condamnat pe vecie.
Si, o Doamne, simt cum
Incompetenta ma insulta
Si mai e si chinul si moartea…
012.697
0