Speranta

Turturii- flori pure de lumina
Au crescut din ochii tai
A fericirii divine streasina...
Deschizandu-ti larg a ta umbrela
Sa protejeze pasnicele explozii
Cand ei vor strabate lin paralela
Parfumatelor arome de ambrozii
Ingemanand in stil mirific alela
Umbrei lui Mircea la...Cozii!
.................................
(Pseudofolclorice-Replici)
Cu multa stima si respect IPB-S

Frumoasa replica.Nu-mi dau seama daca o asteptam.Te recitesc!

Ioane domn,ambrozia este o planta afrodisiaca,este foarte intrebata in orient?Poezia ta chiar imi place,pana la avalansa de respect care imi aminteste de o nuvela de Sadoveanu(parca)unde o domnita e indragostita de un taran de pe mosie pe care il invita in casa si se da la el nu prea subtil,la care tipul ii spune\"Doamna,dar eu va respect\".Stii ce-i raspunde domnita?

Versurile ce inunda sufletul, aducandu-l in stare de incandescenta,sunt mai mult decat un afrodisiac.Acolo unde-i interferenta intre senzatie si spirit sufletul nu are cum sa fie decat sentimental.
Zeii au daruit mai multa intuitie, frumusetilor nobile si tandre, decat robilor zbuciumati pe ale timpului meandre.
Nici Sadoveanu nu mi-e prea strain... Raspunsul probabil,al domnitei ar fi fost: Mai bine mai iubi mai mult...
Inflorita-n pustiu jasminul,
Ambrozia pare a fi destinul
Celor ce cutreiera seninul,
Fara a fi maestrii sau zei,
Oameni de rand ei,insisi ei!
Frematand castani si ...tei
Uneori chiar viata, de vrei!
Multumesc pentru gandurile frumoase si...pentru tot IPB-S