Poezie
craciun
1 min lectură·
Mediu
craciun rastignit in rugaciuni
cu om de zapada
si ceata rosie
in ochii lor se zbate mila
exchibitionista
narcisista
te respir
gand
dumnezeu deghizat
parfumul tau e departe
ca florile de toporas
campul acela de nimic
din care toate s-au nascut
ma striga pe numele mic
eu absenta
traversez anotimpuri
si teritorii
cu ce-a mai ramas
din ce stiam ca-i corpul meu
cal in asteptarea aripilor
om gonit de ingeri
iepure vanator
si trec totul prin zambet
ca si cum as constientiza
importanta campului de nimic
si prezenta lui mos craciun
in fiecare fulg
adormit pe orbita
002
0