Alexandru Corneliu ENEA

FÃRÂME Fărâme de imagini: Silueta monstrului condamnat Chipuri zugrăvite de istorie, Cutia milei umplută cu patimi, Într-un colț, ascunsă, o broască Se roagă orăcăind leșinat Și prinde un

E noapte. Sting lumina și sunt înconjurat de energie neagră. Închid ochii și sunt înconjurat de materie neagră. Adorm și mă prăbușesc într-o gaură neagră. Lecția despre univers se

De câteva ore, mi-a intrat în balcon un porumbel. Pare blând, tu l-ai mângâiat, l-ai hrănit și ai plecat. El a rămas să înopteze pe un covoraș, dar i-am lăsat o fereastră deschisă, dacă o

Ne-a schimbat războiul vieții m-a speriat sinceritatea care m-a bombardat cu suspiciuni acum zac țăndări, sfârtecat cu o parte sinucisă de teama că nu te-am apărat de mine. Este adevărat că

Nu oricărei frunze îi e dat să ajungă un papirus, chiar dacă fiecare are un fragment de vers, închipuit de o plantă, recitat de vânt, închinat soarelui faraon. Uscate, foșnesc amintiri

DOINA PENTRU VALI (amic candidat soldat ptr Afganistan) Militare,militare cu ranița in spinare și bocanci cu număr mare, nu te pierde pe-o cărare care duce la

POTUL În fața icoanei facerii mele cer răspunsuri de la stele: câte rele și cât bine s-au lipt prea stâns de mine? cât am dat, cât am primit mai merită socotit? ce-am crescut, ce-am

Pe altarul asfințitului Am aprins o lumânare În amintirea amintirilor mele Care au pierit sublimate, Vinovate sau nevinovate, Din cauza drmurilor Pe care am rătăcit.

PÂINEA Mușcă din pâinea poeziei mele; e proaspătă, fierbite, tocmai scoasă din cuptorul sufletului meu. Eu am frământat-o ( sau ea pe mine!?) ca să ai hrană pentru flămândele tale

CHEIA Am făcut schimb de chei să ne vizităm oricând, dar eu am ales să mă strecor prin fereastra inimii tale, m-am așezat comod pe speranța ta și te privesc tăcut cum descarci fiecare

Mâna ta dreaptă mi-a scris de câteva ori si a greșit ; Eu am mângâiat-o și am sărutat-o Pentru că nu era vina ei. Gura ta a vorbit uneori greșit, dar am sărutat-o Pentru că știu că nu era

Mi-am început sfârșitul de plânsul aerului care mi-a ars plămânii, când m-a primit lumina să-i fiu părtaș la abuzul de întuneric mintos. Lacom, am adunat atomi să-mi cresc ochii din

ORA Am primit de la univers o oră cât o viață, cu întâmplări. Tu mi-ai adăugat câteva minute cât o viață, cu minuni. Eu, lacom, ți-am furat și niște secunde cu iubire din portofelul

SCHIMBARE Schimbătoare, noaptea asta luna e albastră, după ce a fost rosie, galbenă și chiar neagră la eclipsă. Ți-am spus că aparențele sunt înșelătoare! Îmi doresc să mă înșel când, nu

Mi-am risipit amprentele pe patru continente cu porți și mulți ochi de pază. Totuși, am furat imagini și le-am îndesat în memorie, excedent de bagaj personal. Riscurile mi le-a asigurat

Se-nvârte roata prea repede, se-nvârte și ne desparte, și ne împrăștie, și ne-ndeasă în straturi de umbre, în liniștea unor margini. Sângele transformat în praf se-așează pe frunze în

Iar am călcat în golul dintre cuvinte și am căzut până la cuiul frustrării bătut pieziș în luciditate. Din nou, trebuie să arbitrez între ulciorul gol și blidul gol de la cina timpului

FAPTA S-a ascuns în tine fapta care a fugit din mine? Era plină de rușine și-o ardea pe cuget pata? Tocmai ea care-aprins focul într-o seară oarecare venită în căutare să-și găsească-n

CHEMARE Vino-n drumul meu de gânduri lacrimă cu chip de om, să vorbim despre tăcere umbrei să îți fiu ison, tu să-mi dai din strălucirea zâmbetului de ursită, eu să-ți mângâi

ANIVERSARE Azi, am mai adăugat clipa unui an, sau am scăzut din ce mi-a mai rămas!? A fost soare, a fost și ploaie, ca un tort cu porumbel în așteptare de soare și ploaie, dar închis în

Nu cred că voi putea mai mult să-ți apăr amintirea. Războiul cu prezentul îmi sapă răni albastre, ostatecele gânduri se pierd piese de șah retrase în subsoluri ascunse pentru astre rugându-se