Alexandru Corneliu ENEA

Am mai căzut puțin și azi în falia eternității, dar m-am prins de mijlocul tău, de privirea ta, care mi-au amintit că aripile mele mai respiră. Mâine altă aventură, după ce vom

NOI Dumnezeu este în lume, Lumea toată-i Dumnezeu, Universul are nume, Numele e Dumnezeu! Prunci de stele dau lumină Haosului inocent, Supus timpului ruină Renăscut și indecent. Risc o

Sunt repetent la arta de a face concesii, incapabil să renunț la armonia cu sângele meu uneori păgubit că pierd orice se poate pierde cu talentul de a fi diletant în meseria de a trăi

ISON Și cânt în plimbare pe străzile cerului binele tremură, înflorește răul, cioburi de război strălucesc în țărână ca roua de lacrimi a sfinților duși, femeia coroana și-o pune

IERTARE pentru N.D.B. Mi-am plătit riscurile plăcerilor cu ritmul sângelui otrăvit. Tu știi că-s doar o clipă de esență agresată de flacăra

Ți-am dat cardul meu de sinceritate, dar să nu ceri chitanță când îl folosești. Am făcut și câteva plăți suspecte când am avut nevoie de nebunie, că-mi era foame de destin proaspăt. Acum

CEREMONIAL Ceremonialul ceaiului. Apă, foc, ceramică, armonie, ritual cu ustensile, arome si oameni. Atmosferă și spirit construit. Dar, cărbuni, pirostrii, ceaun, apă, sare. Deasupra semnul

M-am luat după Dante și am ajuns la poarta raiului, am bătut, am strigat, nimeni ! Am deschis și înăuntru nimic. Am ajuns și-n infern și era absolut gol, identic cu paradisul. Nedumerit,

TRECÃTOR S-au certat doi tineri nori, vineți de furie, s-au fulgerat, s-au bubuit, s-au rănit, și-au plâns în șiroaie împreunate, apoi, izgoniți de un vânt, au plecat contopiți

Mi-a zâmbit iar Dumnezeu și te-a dus în visul meu sa-mi zâmbești, să îmi vobești, să cred iarași în povești și-l întreb: - Tu cine ești? - Sunt sufletul tău, iar tu ești doar haina

S-au îmbătat trei îngeri c-au băut rouă de pe florile de prun și cântă fals despre anotimp, de s-au înfuriat mierlele, scatii și ciocârliile. Au reclamat lui Dumnezeu și i-a transformat

Interviu cu plânsul meu în oglinda înghețată, comedie generoasă cu ruine și micimi, întrebările-s răspunsuri sub o lună înflorită furat de un clar-obscur, tandem rațional-nebun. Ars de-o

ZI Înc-o zi buruienoasă cu urzici și mătrăgună în Bizanțul vieții mele de soldat patern al gliei, picătură din Carpați, martor miezului din roze respirate-n agonie, mă prefac că-s doar

ASIGURARE În jurul sufletului meu mi-am făcut un gard de întrebări, l-am vopsit cu vorbe să placă și-am pus un paznic cu răspunsuri pe măsură, zâmbitor chiar și celor care dau cu bățul prin

MÃR Un nor de îndoială mi-a ascuns stelele ochilor tăi Și-apoi a fulgerat gândul care mi-a trăznit credința Ploaie de vorbe cu grindină lovea starea de pace Speranța m-a salvat de prăpăd și

AVARIAT Îngropat adânc în noapte... Niște gânduri cu ochi cresc buruieni pe mormântul neliniștei mele, scutură sămânță de mătrăgună și somnul fuge-n delir, departe de mine. Rămas fără

BIOGRAFIE M-am împăcat cu biografia mea incizată pe o frunză de tei adusă de vânt, în grămadă cu altele, pe aleea din parcul toamnei, peste care a călcat indiferența. Biografie de

PIETRE Piatra asta, cândva meteorit, a fulgerat universul miliarde de ani, dar a păcătuit gravitației. Piatra asta, cândva o vietate primitivă, schelet pulverizat de timp, e neam cu

De ceva timp, durerea în juru-mi orbitează ca fluturii de noapte atrași de lumânare sunt florea care minte și radiez otravă apocaliptic roșu sau verde veninos balaurii greșelii în mine se

A venit de undeva o bucurie care mi-a furat liniștea. Gheața așternută pe polii inimii s-a topit lăsând în loc ghiocei și mugurii dorinței, sângele a început să-mi cînte, lumina mi-a curățat