Alexandru Corneliu ENEA

NICIUNDE Pe șinele neuronilor îmi circulă, fără orar, marfarul încărcat cu instincte, gânduri, amintiri oprit să descarce sau să încarce în gările dintre creier și inimă, ochi și urechi și

DORINȚÃ De-ți voi fi piatră de moară Grea, ciobită, fără rost Așezat de gluma vieții În cale sau adpăpost Rostogol să mă dai văii Care știu că mă așteaptă Cu blândețe să-mi

ROG Eu încă sunt ca voi, un embrion de viață eliberat de șantajul unui imperiu fără culori. Arogant și lacom vânez cu ipocrizie plăceri, trofee în muzeul amintirilor înrămate în ovalul

SINISTRAT Mă simt ca un sinistrat refugiat pe un deal din câteva decenii după vijelia unei vieți care mi-a schimbat chipul și m-a sărăcit de tinerețe, de multe suflete dragi luate de

BULGÃRE Am tot crescut ca unfel de bulgăre de zăpadă rostogolit printre orizontalele cu evenimente și-am adunat câte ceva care s-a prins de mine până am ajuns să fiu stăpân pe numele

Candela lunei-vestală picura lumină galbena și înșelătoare pe valurile mărunțite ajunse obosite la mal și malul eram chiar eu. Te revăd cu fața răsucită spre altul, făptură fermecată de

M-am invitat în mintea ta să-ți vizitez gândurile și, cu un buchet de bucurii, am așteptat să mă primești așa, pe nepregătite, pentru că am venit și cu o stare de veselie. Eram copleșit

Am deschis cutia A ieșit un păianjen zgribulit A intrat un malaxor stricat Să-și doarmă vechimea verbului Miroase a nimic În cutia pe care e scris Tu ce cauți?

NOAPTEA Noaptea se coc păcatele, le lăcomesc, Așa cum le-am însămânța și le-am crescut La lumina zilei, ca să-mi fie pe plac, Să nu care cumva să greșesc Dorința ispitelor flămânde Și

Am mai luat o zi pe datorie, cu soare, cu nori, săracă în vorbe. Din mine au plecat niște porumbei, am rămas singur în cuiburile lor să-mi crească barba indolenței. Când a început

GHICIT Hai să-ți ghicesc în cafea, dacă o vei bea cu mine în ceașcă de porțelan cu flori, așa cum îți place un pic îndulcită, nu prea fierbinte, pe aceeași canapea. Iei bani, dar nu te

GELOZIA M-a iubit o floare care a adunat gîndurile mele într-un buchet și le-a pus lângă perna ta să o visezi cum mă parfuma cu iubirea ei. Până dimineața, gelozia ta m-a ofilit.

Fiecare durere are secretele ei și fiecare bucurie ascunde ceva, mi-a spus viața când m-a vizitat în lipsa ta. Mi-a luat gândurile cu ea și a plecat la tine să-ți explice la ce e bun

Pot închipui spațiul dinafara spațiului Sunt orfan de margini Deasupra, fântâna laptelui albastru Cu sclipiri false de stele Izvorul este în ochii mei Născut minereu de suflet

Aveam nevoie și m-ai împrumutat cu iubire. Te rog, fă-mi socoteala câtă dobândă trebuie să-mi plătești că suntem fericiți împreună de mulți ani.

AUTOINVITAȚIE Mi-e sete de o întâmplare, mi-e foame de o bucurie și doar tu ști să le pregătești pentru o cină chopiniană în doi, cu pulsurile îmbrățișate pe săturate. Promit să te ajut și

Să mușc din carnea fericirii tale și tu să gemi iubindu-te ofrandă, să fiu ca alizeu de primăvară pe trupul tău din flori de măr, să mă-nrobești în visele dorite lasciv supliciu să îți

Pe strada mea florile din teii aliniați parfumează gazele de eșapament, salvările și poliția cu sirene politicoase îmi salută strident liniștea la orice oră, motocicliștii ambrează

Am reparat o îndoială pe care o strâmbase o privire câzută dintr-un gând instabil pe imaginea ta absentă. Mecanica abstractului relativ m-a ajutat să recondiționez viziunea prezentului

FOTOGRAFIA Bunăseara lacrimă târzie! Ai ieșit la plimbare pe obrazul meu, sau vrei și tu să-i vezi în fotografie!? Sunt părinții mei, erau tineri, frumoși, eu eram în grădină, cu pantaloni

STARE Iar te-ai strecurat printre ruinele mele acoperite de liniștea uitării. Eu ți-am dat unealta să cauți. Speram să nu o faci, n-am comori. Te-am avertizat. Te-ai înmormântat printre

Zburam liniștit pe un cer senin, când un glonț de gând s-a refugiat cu impact pervers în memorie și m-am prăbușit în suflet cu sheletul memoriei fracturat în zona anilor cu nopți

Am prea multe sertare în interiorul și exteriorul meu, din care, când mi-e foame de mine, mai scot câte ceva, ca din congelator, las să se dezghețe repede și-mi trece foamea de