Poezie

gloante

1 min lectură·30 mai 2017

Mediu

Zburam liniștit pe un cer senin,

când un glonț de gând s-a refugiat

cu impact pervers în memorie

și m-am prăbușit în suflet

cu sheletul memoriei fracturat

în zona anilor cu nopți aiurite.

Totuși, m-am ridicat, sprijinit de vârstă,

am icnit, am și zâmbit,

m-am așezat pe marginea minutului

care m-a nefericit,

să-mi revin din mușcătura agitației.

Când nervii amorțiți de imprudențe

s-au lichefiat într-o indolență autoritară,

am derulat imaginile rămase nevindecate

până când s-au săturat de mine.

M-am învelit cu rănile greșelilor mele

și am adormit vânat de alte gloanțe

țintite spre liniștea care m-a abandonat

lângă amintirea ta.

Chiar dacă arma îmi aparține,

gloanțele neîndoielnic mă mai caută

în viul meu.

001.164

Alexandru Corneliu ENEA. “gloante.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14108030/gloante

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.