Alexandru Corneliu ENEA

Pentru că nu pot adormi, încerc să fac ordine printre gânduri, să mai scap de unele demodate, agățate de neuroni,în dulapul memoriei. Infinitul e bolnav psihic, lumina e jucăria

M-am dăruit ochilor tăi carnivori și am adăugat tăcut colecția mea de speranțe, tăcuta uimire rătăcită prin anii adunați, delirul spectatorului, emoționat de regia desfrâului, urcând chiar eu pe

Sunt de vârsta A.D.N.-ului meu, dintr-un șir de mii și mii de născuți să le moștenesc acidul cosmic. Nu știu de câte mii de ori am tot murit, nici în ce fel, dar mereu renăscut de șansă,

LAS... Las în urma mea o dâră, cuanta unei vieți, energia mea impură plină de scaieți. Las și umbra-mi amintire, clipe ce-am iubit și momente de uimire, tot ce am greșit. Las în urma

BIS ! Se plimba Adam în grădina raiului: flori înmiresmate, cântece de păsări și îngeri, râuri cu apă sfințită, fluturi veseli, perechi de animale cu puii lor, dar el era inexpresiv,

DACÃ... Va veni vremea când vei vrea să-mi scri, și-mi vei scrie, dar eu voi fi fost purat în luntrea lui Caron, trecut cu adresa poștală pe un eventual pomelnic, sau după ușa

Vrei să-ți închiriez viața mea ? Poți trăi în ea după voie, e mobilată cu de toate dar nu prea noi, are și o bibliotecă plină cu amintiri și vise care nu-s de împrumutat, iar în

Mă primești în visele tale? M-aș încredința dorului tău de fericire să-mi fie gazdă în fiecare noapte, ca un parfum suav risipit printre dorințe să-ți ispitesc zâmbetul spre

Sunt plin de cucuie pe suflet de căte ori am căzut, neatent la inspirația de a nu gândi la ce-mi poate fi malefic! Pentru că nu am cuie pe limbă, mi-au alunecat și vorbe pe gheața unor

Patul meu e-un talger de balanță pe care ostenit îmi număr ecouri de furtună, alunecarea vieții mele o văd un val în ceață chemat de cântecul speranței – zână bună. Împins de alte valuri ca al

Când trandafirul ți-e alesul firii, îi iei parfumul și-i suporți și spinii. Dacă alegi să te-nsoțești cu stele , vei fi vizibil, nearzând ca ele. Când nou drum vei alege

CÂND... Când mor iubirile se îngroapă sub piele, ca florile sub zăpadă. Semințele iubirilor ucise vor mai încolți și înflori cândva, cu rouă în ochi, dar mereu cu rădăcini

Îmi car în liniște trecutul, ca un melc casa, pentru că „a avea” urmează lui „a fi”, între parantezele timpului, din textul care mi-a fost scris să-l tălmăcesc aici. Tu îmi dai câteva

Timpul meu a început să tremure mușcat de vipera vieții. Se mai sprijină de mine și e gata să cadă în sămânța care-mi încolțește în gând, sămânță din grădina infinitului adusă de

Pentru că stelele știu să citească în mine Trag draperia să nu vadă Cum mă irosesc gândurile. Vărs câteva picături de suflet într-un vers Să-l scap de pierzanie, Mă agăț de fumul țigării

Molecula mea de viață pe un grăunte – planetă, dintr-un univers în veșnică rotație care aduna, arde și imprăștie ciclic și apocaliptic. Eternă greșeală, eternă iertare? De ce ?

Era rândul meu să te întreb, dar obosită și indiferentă m-a întrebat privirea ta: Ce mai faci? Mă rabd ! i-a răspuns statuia care mai respira în mine și ai plecat să-ți

De câte ori voi mai cădea Pe drumul spre nici-unde, De câte ori voi mai zbura Cu aripile frânte, De câte ori voi mai ruga Izbânda să m-asculte, De câte ori voi mai visa Iubirile

Eu, un creion. Destinul m-ascute zilnic și-n mâna lui desenez frenetic senzații de viață pe coala timpului. Dilemele adaugă culori incerte. Naivă, iubirea mea, nu te-a împedicat și mi-ai

Salvați sufletele noastre Legate de-o planetă albastră, Unde ne înmulțim,asuprim și omorâm prostește, Unde filosofăm și ne iubim dumnezeiește. Salvați sufletele noastre Legate de-un sistem

PARE SIMPLU, NU !? După ce fotonii au fecundat ovocitele intunericului, Trompele găurilor negre le înapoiază În uterele universului din care se nasc galaxii, Hrănite matern cu energia

VIRTUTE, MORALÃ, EPOCÃ Caut haotic prin aer, cu ochii închiși, să pipăi virtuțile epocii mele, eliberat de milostiva morală degradată de absurdul surogatelor legiuite prin repere de aroganță

Să fie entropia care ne-a descoperit ca doi gameți rostuiți în același virtual lichid amniotic de viață, doi gameți dezacordați și reuniți de vibrația falsificată a unei reverii? Mai iubești