Poezie
virtute, morala, epoca
1 min lectură·
Mediu
VIRTUTE, MORALÃ, EPOCÃ
Caut haotic prin aer, cu ochii închiși,
să pipăi virtuțile epocii mele,
eliberat de milostiva morală
degradată de absurdul surogatelor legiuite
prin repere de aroganță a demnității.
Deschid ochii și contemplu plăcerea materiei
care-și repară natural dezordinea,
ca o lecție a misterelor la vedere.
Viciile, ca niște inele pe degetele mele,
strălucesc la atingerea ta
și nu le pasă de incertitudinea minutului de viață
consumat cu lăcomie pre-apocaliptică.
Din umbra unor condiții și constrîngeri ne admiră
smerenia și modestia geloase pe bucuria
îngerilor care ne binecuvântează după legile lor.
Sclavii își plâng virtuțile pe care și le-au ucis
de teama stăpânilor la care se închină
pentru o bucățică de viață mai bună.
00945
0