Alexandru Corneliu ENEA

FUGARUL Ți-a fugit un gând și l-am găsit pe coclauri. Știam că-i al tău pentru că luase cu el o dorință pe care ți-o cunoșteam de când te-am văzut. Am avut grijă de el, l-am tratat de

CURAJ! De ce te ascunzi în ochii mirați dacă și pleoapele îți tremură când mă privești cu teama la vedere și te lipești cu gândul de trupul meu? Păstrează-ți curată și vie greșeala

RÂNDUNELE Sunt construit din picături de viață, într-un cuib al perechii de rândunele plecate mai sus de materie, să mă vegheze cum zbor (cam anapoda), până voi reuși să ajungem iar

ÎNGERII ANONIMI Nu sunt sigur dacă eu, și numai eu, m-am folosit să dau înțelesuri peisajelor de suflet care m-au rotit la marginea galaxiei, unde timpul mă segmentează, să mă înghită mai

AMBULANȚA Spitalul de lângă locuința mea adună ambulanțe care salvează propoziții de viață neterminate. Alarma uneia, tocmai mi-a ucis visul cu Aladin care mi-a împrumutat lampa lui

IZVORUL Din mine izvorăsc când presiunea vieții stârnește miezul sufletului să erupă și sângele cuvânt se face. Chiar și tăcerea care se scurge din mine umple malurile dintre noi, râu

SFERÃ Ca orice sferă, am defecte de formă, conținut, mărime și mai ales de poziționare în serarul cu jucării a lumii. Totuși, defectul major este unicitatea mea policromă neînvinsă de

DE CE? Pe mine mă întreb, răspuns nu am și te întreb pe tine. De ce primul a fost creat Adam? De ce Moise, David, Solomon au continuat începutul? De ce Satan și-ai lui nesfințiți, tot

E VREMEA E vremea cuiburilor pline. Deschid fereastra să intre noaptea, se așează grațioasă pe marginea patului meu și-mi spune basmul despre tine, iar eu adorm zâmbind. Dimineța îmi

PISICA În fiecare zi mă vizitează incertitudinea, dă buzna obraznică, mai ales când află că sunt singur. Mă chinuie cu întrebări indecente despre tine, privindu-mă în ochi, că unde ești,

DUPÃ PLOAIE M-am agățat de gâtul ploii, m-a luat în brațe, ne-am sărutat și a plecat cu un nor oarecare. Dramă repetată. Îmi șiroiesc pașii gândului până la cascada unui vis în care mă

NON HAIKU ÎNȚELEPTE Leul are mai mulți purici decât o pisică Pentru că e mai mare, Sau pentru că e rege!? Călăii vrăjitoarelor arse pe rug Nu au nume, Ci stăpâni Piramidele tăcerii,

NON HAIKU DE BÃRÃGAN Pe marginea drumului o troiță Alături un nuc și o fântână secată Cândva aici s-a odihnit moartea Scâncește încet câinele

FOAIA O foaie albă, ca o parte infimă din infinit, pe care am desenat un punct, posibil un nou big bang, dar n-a fost să fie. Așa că am scris numele tău și al meu absorbite de minusculul

VICTIMA Simțurile mele, ca brațele caracatiței, pipăie ascunsa lume în forme și chipuri din măștile existenței. Ți-am găsit privirea după vibrația sângelui tânăr ascunsă în teama

ȘARPELE Poate eu aș fi șarpele din grădina raiului care se hrănește cu fericirea și nefericirea creației Lui și îmi diger rolul ce mi L-a dat în icoanele timpului. Dar dacă tocmai tu ești

TRECÃTOR S-au certat doi tineri nori, vineți de furie, s-au fulgerat, s-au bubuit, s-au rănit, și-au plâns în șiroaie împreunate, apoi, izgoniți de un vânt, au plecat contopiți

RISIPA Risipesc versuri străzii ca petalele pe râuri pentru viețuitoarele care le zăresc când nu caută doar pâine sau luciul vitrinelor care le oftează dorințele. Risipesc emoții peste

OARE DE FOAME? În grădina raiului Eva își dorea o casă a ei și a ales o dulce planetă albastră pe care și Adam a plăcut-o, iar Dumnezeu a îmbogățit-o cum a vrut și le-a spus: Acolo să

SANDWICH M-ai furat din anarhia viții mele unde mă legănam printre capricii și deșiram mătănii cu senzații să nu le mai știu numărul. Făceam reverență stării pe care ai găsit-o atârnată de

LACUL E malul lacului din visul meu Unde pescuiam noapte de noapte Stele căzute din cer Să ți le fac în zori podoabe. Insomnia mi-a secat lacul Și doar o broască a mai rămas Orăcăind în

SCHIMBARE Schimbătoare, noaptea asta luna e albastră, după ce a fost rosie, galbenă și chiar neagră la eclipsă. Ți-am spus că aparențele sunt înșelătoare! Îmi doresc să mă înșel când, nu