Alexandru Corneliu ENEA

Lume, lume ! E gratis, e infinit de mare, luați cât vreți din tortul prostiei omenești! Are tradiționalele ingrediente: răutate, egoism, invidie, orgoliu, răzbunare, inepții, naivitate,

Am deschis ușa continentelor, devenit pacient al drumurilor și am presărat firimituri de suflet să nu mă rătăcesc de nașterea mea, ca Hansel si Gretel. Pe rând, două vrăjitoare mi-au

Reguli vin necruțătoare: Primul țipăt la născare cere-n van soartei iertare (Porția de viață doare ). Ce se naște-odată moare și-apoi piere în uitare ! Nici răsplată , nici iertare ! Valoarea

Fiecare are o piatră în mână să aleagă ținta și momentul din spectacol. Am reușit s-o înlocuiesc cu o carte care mă răzbună dacă greșesc și mă separă de gloata victimelor din

Cubul este o sferă lovită simetric de soartă, sau sfera este un cub umflat până la refuz!? Omul cub și Omul sferă au perfecțiunea exterirorului lor spiritual, dar conținutul, în profunda

Pentru că mi-ai lipsit de pe cerul privirii, câteva zile și nopți am rătăcit prin grădina cu întrebări răsărite ca urzici și spini netrebnici. Ți-auzeam vocea distanței, urechea intrase

VREMURILE ASTEA Vremurile astea mă iubesc! M-au legat fedeleș, haiducește și mă poartă prin lume să-i văd culorile pătate,respirația, transpirația și măreția micimii nevoite, cu sânge și

Doamne, dă-mi ploaia iubirii c-am început să mă usuc ! Chiar și-o iubire ciclonică cu toate spaimele ei și-apoi, luminează-mi orizontul să-mi văd curcubeul fericirii scurgându-se în mine spre

Până la urmă, sunt doar o adunătură de cuvinte rostite sau scrise, fotoni de gânduri izbucniți din arderea mea nucleară să se răspândească unde e spațiu și ceva în plus. Trecătoare

La poarta existenței mele calul troian, cu ispite ascunse, așteaptă semne de la virtuțile în echipament depresiv. Venus m-a trimis la Didona să-i ofer focul lui Prometeu pentru un rug

Mi-ai oprit ceasul la ora toamnei și doar minutele si secundele ticăie în ritmul vieții tale care ascultă cântatul unui cocoș al zorilor, cocoș care, de fapt, plânge din cauza mea, strigă

Ce nu poate exista? Hai, spune-mi și dacă îmi vei spune, deja există ca închipuire! Infinitul este darul imaginației la aniversarea haosului născut deodată cu mine și cu fiecare. E

Când viața este o plăcintă cu brânză, dar fără brânză, în supermarketul ambalajelor prețioase, reclamelor înșelătoare și promoțiilor, se înmulțesc spitalele. Miliarde de guri se deschid

OARE? Realitate sau am visat? Tot universul creat pentru mine? Mi s-a ales o planetă, loc minunat și-o zestre cu întâmplări și oameni de bine, peisaje, stele, fluturi și flori, o listă

ÎNGERII ANONIMI Nu sunt sigur dacă eu, și numai eu, m-am folosit să dau înțelesuri peisajelor de suflet care m-au rotit la marginea galaxiei, unde timpul mă segmentează, să mă înghită mai

Ars de soarele verii, cu pieptul strălucind sub cămașa albă cu guler răsfrânt, împodobit cu un mac roșu. Ochii, sub strașina zulufilor cafenii, descoperă amuzat întâmplarea și-i zâmbește

De la atâta soare, Sfinxul a făcut insolație și aiurește istorii cu faraoni și extratereștri, comori și științe oculte, între piramidele nisipului de lume. Doar anii mumificați s-au

Primăvară surioară Vino iar în mândra-mi țară, Ochii tăi de viorea Să-mi încânte inima, Glasul de privighetoare Să mă legene spre seară. În senin de dimineață Ghiocei să-mi dea speranță Și

Nu mă place berea, dar mă plac țânțarii. Există și limbi imperiale îngrășate din cadavrele limbilor moarte. Există pe alocuri fosile de lume țărănească, conserve de istorie vie. Legile

Jocul cu minciunăriile mecanice, la început naive, apoi de circumstanță, devin pericol public dacă sunt armate cu consecințe. Măștile intră în arsenal cu vorbe pudrate strident, atât

În oglinda timpului meu - prezența nestatornică a fumului și privirea ta de icoană bizantină. Iartă-mi greșelile ce voi mai face cu gândul și cu fapta, pentru că ăsta e rostul tău, dacă mi-ai

Mă văd ca un semn de carte La pagina douăzeci și șapte Din romanul tău trăit În care m-am nimerit Să-ți fiu ca un personaj Când stăpân, când doar un paj Printre zilele cu soț Când te pândesc

Te lepezi de trecut? Nu pot! Te lepezi de prezent? Nu pot! Te lepezi de singurătate și de tristețe? M-am lepădat! A cântat cocoșul de 3 ori și m-am lepădat de mine, năpârlit ca un