Lume, lume !
E gratis, e infinit de mare,
luați cât vreți din
tortul prostiei omenești!
Are tradiționalele ingrediente:
răutate, egoism, invidie, orgoliu,
răzbunare, inepții, naivitate,
Am deschis ușa continentelor,
devenit pacient al drumurilor
și am presărat firimituri de suflet
să nu mă rătăcesc de nașterea mea,
ca Hansel si Gretel.
Pe rând, două vrăjitoare mi-au
Reguli vin necruțătoare:
Primul țipăt la născare
cere-n van soartei iertare
(Porția de viață doare ).
Ce se naște-odată moare
și-apoi piere în uitare !
Nici răsplată , nici iertare !
Valoarea
Fiecare are o piatră în mână să aleagă
ținta și momentul din spectacol.
Am reușit s-o înlocuiesc cu o carte
care mă răzbună dacă greșesc
și mă separă de gloata victimelor
din
Cubul este o sferă lovită simetric de soartă,
sau sfera este un cub umflat până la refuz!?
Omul cub și Omul sferă au perfecțiunea
exterirorului lor spiritual, dar conținutul,
în profunda
Pentru că mi-ai lipsit de pe cerul privirii,
câteva zile și nopți am rătăcit
prin grădina cu întrebări răsărite
ca urzici și spini netrebnici.
Ți-auzeam vocea distanței,
urechea intrase
VREMURILE ASTEA
Vremurile astea mă iubesc!
M-au legat fedeleș, haiducește
și mă poartă prin lume
să-i văd culorile pătate,respirația,
transpirația și măreția micimii nevoite,
cu sânge și
Doamne, dă-mi ploaia iubirii
c-am început să mă usuc !
Chiar și-o iubire ciclonică
cu toate spaimele ei
și-apoi, luminează-mi orizontul
să-mi văd curcubeul fericirii
scurgându-se în mine
spre
Până la urmă, sunt doar o adunătură de cuvinte
rostite sau scrise, fotoni de gânduri
izbucniți din arderea mea nucleară
să se răspândească unde e spațiu
și ceva în plus.
Trecătoare
Ne-am împropietărit lumea fierbinte
cu angelicii negustori de cuvinte
care în breslă au depus jurăminte
să se apere, să se ajute și să nu se atace,
după principiul să nu-i faci altuia ce ție
La poarta existenței mele
calul troian,
cu ispite ascunse,
așteaptă semne de la virtuțile
în echipament depresiv.
Venus m-a trimis la Didona
să-i ofer focul lui Prometeu
pentru un rug
Mi-ai oprit ceasul la ora toamnei
și doar minutele si secundele ticăie
în ritmul vieții tale
care ascultă cântatul unui cocoș al zorilor,
cocoș care, de fapt, plânge din cauza mea,
strigă
Ce nu poate exista?
Hai, spune-mi
și dacă îmi vei spune, deja există
ca închipuire!
Infinitul este darul imaginației
la aniversarea haosului născut
deodată cu mine și cu fiecare.
E
Când viața este o plăcintă cu brânză,
dar fără brânză,
în supermarketul ambalajelor prețioase,
reclamelor înșelătoare și promoțiilor,
se înmulțesc spitalele.
Miliarde de guri se deschid
OARE?
Realitate sau am visat?
Tot universul creat pentru mine?
Mi s-a ales o planetă, loc minunat
și-o zestre cu întâmplări și oameni de bine,
peisaje, stele, fluturi și flori,
o listă
ÎNGERII ANONIMI
Nu sunt sigur dacă eu, și numai eu,
m-am folosit să dau înțelesuri
peisajelor de suflet care m-au rotit
la marginea galaxiei, unde timpul
mă segmentează, să mă înghită
mai
Ars de soarele verii,
cu pieptul strălucind
sub cămașa albă cu guler răsfrânt,
împodobit cu un mac roșu.
Ochii, sub strașina zulufilor cafenii,
descoperă amuzat întâmplarea
și-i zâmbește
De la atâta soare,
Sfinxul a făcut insolație și aiurește
istorii cu faraoni și extratereștri,
comori și științe oculte,
între piramidele nisipului de lume.
Doar anii mumificați
s-au
Primăvară surioară
Vino iar în mândra-mi țară,
Ochii tăi de viorea
Să-mi încânte inima,
Glasul de privighetoare
Să mă legene spre seară.
În senin de dimineață
Ghiocei să-mi dea speranță
Și
Nu mă place berea,
dar mă plac țânțarii.
Există și limbi imperiale
îngrășate din cadavrele limbilor moarte.
Există pe alocuri fosile de lume țărănească,
conserve de istorie vie.
Legile
Jocul cu minciunăriile mecanice,
la început naive,
apoi de circumstanță,
devin pericol public
dacă sunt armate cu consecințe.
Măștile intră în arsenal
cu vorbe pudrate strident,
atât
În oglinda timpului meu -
prezența nestatornică a fumului
și privirea ta de icoană bizantină.
Iartă-mi greșelile ce voi mai face
cu gândul și cu fapta,
pentru că ăsta e rostul tău,
dacă mi-ai
Mă văd ca un semn de carte
La pagina douăzeci și șapte
Din romanul tău trăit
În care m-am nimerit
Să-ți fiu ca un personaj
Când stăpân, când doar un paj
Printre zilele cu soț
Când te pândesc
Te lepezi de trecut?
Nu pot!
Te lepezi de prezent?
Nu pot!
Te lepezi de singurătate și de tristețe?
M-am lepădat!
A cântat cocoșul de 3 ori
și m-am lepădat de mine,
năpârlit ca un