Poezie

am martori

1 min lectură·7 mai 2018

Mediu

Am deschis ușa continentelor,

devenit pacient al drumurilor

și am presărat firimituri de suflet

să nu mă rătăcesc de nașterea mea,

ca Hansel si Gretel.

Pe rând, două vrăjitoare mi-au adulmecat

aroma iubirii proaspătă a inimii,

le-am fost fidel captiv

și mi-au ciugulit lacome inocența,

ca pe stafidele din cozonac.

Am sângerat jeturi de suferință

până s-a închegat trecutul

pe zidul demolat al încrederii.

Pătat cu răni ascunse, secat de dor,

înarmat cu supărare ca un Don Quijote,

galopam cavaler scrobit prin imaginar.

M-am victimizat pe marginea așteptării,

intrigat de apoteoza neșanselor mele,

până m-a găsit visul unei nopți de vară,

adaptat shakesperian calvarului meu,

de tragi-comedie anecdotică.

Martori îmi sunt ultimii ani și tu!

001.074

Alexandru Corneliu ENEA. “am martori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14125290/am-martori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.