Alexandru Corneliu ENEA

În urma mea un abur de cuvinte se risipește ca tămâia pe morminte spre pomenirea acelor poduri ce ne-au legat cu sunete ca noduri în dialoguri inocente sau barbare, dulce oțet sau tort cu

Sisif a fost eliberat de chin. Giganticul bolovan a fost sfărâmat și bucățile au fost dăruite la naștere, în milioane de forme, unora și altora să le poarte și să le lase unor urmași fără

A trebuit să învăț să râd după ce am absolvit plânsul din primul minut, cu premiul respirației de vietate. De zâmbet m-am vindecat. Mila e de vină și ironia perversă. Cred că am

Ziua fierbinte mi-a adus o lene lascivă și am privit împreună documentare despre univers, Roma antică și știința prostiei. M-am hidratat cu armonii organice de Bach până mi-a cerut mâncare

Am încercat să-mi ascut ghearele unei dorințe, credeam că mai am ceva sălbatic, dar domesticit, îmblânzit, milostiv sunt gata să jur că-s un înger în devenire, nimbul încă este pe drum

Într-un amfiteatru din raiul timpului, s-a organizat cenaclul poeților români, la care vine cu plăcere și Dumnezeu, în fiecare vineri, pentru că miercurea este la al scriitorilor

Planeta mea altar pagân de sacrificiu pentru vieți știute și neștiute întru pomenirea unui hain capriciu de fantezii uranice necunoscute. Planeta mea altarul cosmic rotunjit, un măr albastru

Mai am cazierul sufletesc curat, fie că nu m-au prins, fie că am fost reabilitat, pentru că știu boroboațele care m-au mângâiat malefic până la gloria desnădejdii. De la anturaj mi

ȘAHUL VIEȚII Ciudat mă strigă noaptea asta! Îmi aud numele în ecouri șoptite de mamă. Pe unde o mai fi sufletul ei? Văd și ochii aparent îngăduitori ai celui căruia mă rog să mă ierte, să

PRIVIT ȘI PRIVITOR Am privit și am fost privit de sute de mii de perechi de ochi - prietenoși, indiferenți, curioși,temători, doritori, respingători, iubitori,vicleni, de lupi, de feline,

Și-n mine e pir si neghină Și vreo plăcere asasină Din morbul vieții repetate. Cum să rămân fără păcate ? Cu creierul prea des prășit Și cu idei ierbicizate Pământul meu e otravit de sfaturi

Unele bolnave, schiloade, cam nebune, toate cu metehne, după ce au bântuit prin lume, au început să revină în memoria mea, m-au regăsit, îmbătrânitele amintiri, pentru că și amintirile

Știu cum lăcrimezi când treci ca el, pe lângă plopii fără soț, cu inima ca o floare albastră la steaua care a răsărit. Afară-i toamnă, sunt ani la mijloc, mi-ești înger și demon, chiar

Solemnă și sobră, intolerantă și suficientă, aclamată viral de mulțimea de slujitori, iubită dement sub toate formele ei, prostia omniprezentă domnește sclifosită în spatele frunților

Mi-am adunat fericirile și vinovățiile în duetul pisicilor din săptămâna brânzii, mieunat pe acoperișuri, prin mugurii de vânt risipiți de boala primăverii virgine. Polenul astmatic se

În fiecare zi trăiesc un vers sau două, sau o strofă, visând și un poem sublim în clipa mea amorfă, chiar dacă rațiunii nu-i place-o catastrofă. Canoane sociale îmi strâbă cerul firii și-mi

CUTIA PANDOREI Zeii te-au ales păpușa lor împodobită cu haruri, dar pe mine m-au pus în cutia Pandorei și m-au așezat la picioarele tale să mă ridici, sau să mă sfărâmi. Ai ales să mă

Mă tot mută dintr-un buzunar în altul, nervozitatea timpului m-a ținut și în portofel împreună cu niște chei simbolice făcute doar să încuie trecutul. Cânva îi decoram pălăria de

Tu, care vorbești cursiv limba îngerească, ai auzit ce au spus îngerii noștri, că e stabilit să fim mereu împreună, indiferent de ce va mai fi să fie !? Al meu mi-a șoptit că așa am fost