Poezie

Requiem aeternam

1 min lectură·19 aprilie 2009

Mediu

Pe sufletul meu se plimbă un arcuș de vioară.

Privirea desenează pe orizontul asfințitului

ultima dorință.

Aleg culorile primăverii și ale toamnei

și-mi fac autoportretul pe pânza iernii,

tablou în rama nopților de vară,

agățat de o stea.

Respir calm din tragedia clipei asasine

care-mi pretinde și cel din urmă vis

și-o păcălesc zâmbind speranței de iubire,

dansîndu-mi umbra sărăcită.

Doar păcatele mele îmi mulțumesc sincer că le-am creat,

cântând cu pasiune,

amestecate-n corul îngerilor iertători.

Înveșmântat strălucitor cu toate bucuriile,

machiat cu urme de durere și tristețe,

singur, în mijlocul scenei cu decoruri false,

fără cortina umilinței, fără rol învățat,

aștept calm sublima întâlnire cu autorul-regizor

să-i fiu pe plac cu-n requiem aeternam.

001.583

Alexandru Corneliu ENEA. “Requiem aeternam.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1832676/requiem-aeternam

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.