Eminesciana

A fost o decizie grea trimiterea acestui text la atelier, textele tale sunt la limită. Și când sunt sute de texte de verificat, deciziile se iau rapid și de multe ori nedrept. O să încerc să enumăr câteva criterii. În primul rând rima, din păcate nu mai e la modă. Apoi vocabularul folosit, multe cuvinte sunt clișestice. Sigur, fiind emindesciană, aceste două criterii ar fi trebuit să fie mai blânde. Acum voi enumera ce îmi place la text. Ideile. Fiorul. Zăvorul din primele versuri trimite rapid în impresia de clișeu. Neputința de retragere în sine putea fi exprimată altfel?
În zadar încerc să mă-ncui în mine,
Zăvorul mi-e șubred, abia se mai ține.
Îmi place cum coordonezi imaginile cu ideile.
Hoți de sentimente dau buzna din stradă
Și-n fereastra-ochi se-mbulzesc grămadă.
Toți ar vrea din suflet să îmi rupă-un pic,
La nimicul mare mai vor un nimic?! Superb.
Apoi, aduci în cadru furnicile din pleavă, și tragi cadrul într-o zonă premodernă. Sigur, iar trebuie să îmi amintesc că este eminesciană și să iert impresia de vetust. Dar uneori ne e drag să ne întoarcem în vreme, o candelă, o ciutură aruncată în fântână, o mămăligă, îți dai seama că noi suntem poate printre ultimii care am fost martori la acest trecut?
Mare sărăcie de inimi este o situație adevărată, tulburătoare, doar exprimarea acestui fapt nu e ancorată în prezent.
Adaugi un nou truism
Dar și eu, asemeni, fur de la cei dragi
Sentimente tandre, aroma de fragi,
dar de dragul închiderii în rimă trebuie să introduci fragii și aroma, clișee clișee, of clișeele...
În cămara vieții strâng iubiri nebune Cămară, cine mai ai are nevoie de ea când se poate lua orice de la orice colț de stradă? Cine mai pune deoparte ceva în cămară, bunicii, poate părinții? Să fi spus
Și-mi grăbesc stergerea din această lume
În buticul inimii strâng iubiri nebune ar fi fost altceva.
O să mă ierți pentru această trimitere la atelier?

cred ca trebuie sa precizez ca sunt doar un finantist, ca formatie profesionala, dar am pacatuit citind cateva biblioteci in ultimii zeci de ani.poezia nu-mi este meserie,ci doar o bucurie, cateaodata refulare, cateodata joaca. imi place sa ma ascund in spatele cuvintelor.vei fi vazut, citind si altele, ca ma joc cu rime, ritmuri, forme, stiluri etc.pot face cu usurinta poezie modernista, cu toate \"acareturile\" necesare, daca as dori sa fiu pe placul mondenilor superengleziti( a trecut vremea coanei chirita si a frantuzismelor ei).daca m-as lua in serios, poate as face investitie de lunga durata in vorbele mele scrise ca poezii.dar imi convine sa intru in polemici cu oameni intelepti, educati, simpatici si cu umor.iata un motiv sa fiu pe acest site.constat o groaznica \"lipsa de penurie\" a celor ce se vor admonestati prieteneste, chiar daca de gustibus et coloribus ...si tot caut.am gasit si creatii extraordinare(mai putin din cele \"feministe\",majoritar plangacioase si erotice), cu reala si puternica forta lirica si talent si m-am bucurat.si poezia ta comentata m-a bucurat sincer.suntem din epoci diferite, cu nervi diferiti, chiar cu iluzii diferite.
evident am folosit si clisee,ptr ca orice poezie a mea o elaborez rapid, nu o mai revad (ptr ca sigur nu mi-ar mai place)si-i dau drumul sa fie ciomagita.
eu mai am camara acasa ca depozit ptr diverse.imi sugerai sa scriu boutique; ca sa fi fost la moda,mergea si supermarket? nu inteleg de ce ar trebui sa te iert; te las neiertata ca sa mai revii,daca vei fi avut curiozitatea si timp sa-mi mai privesti si alte jucarii! cu stima.