Poezie

Orasul meu

1 min lectură·30 martie 2009

Mediu

În mintea mea timpul m-a construit

Oraș cu străzi și bulevarde

Și mulți profesori m-au împodobit

Cu monumente de cultură și stindarde.

Sunt chiriaș al epocii stăpâne

Care zidește-ntruna cu elan

Și în periferia mea vrea să-mi dărâme

Ce-am construit fără să am un plan.

Sub urbea mea am lespezi freudiene

Lăsate de străbuni necunoscuți

S-atârn mai greu în gravitații indigene

Când sunt Sisif în anii mohorâți.

Am multe străzi ce-mi sunt necunoscute

Și-s un turist in eul meu, cu bani,

Dar ziua trece atât de iute

N-am timp de cartiere cu golani.

Acoperit sub lava epocii caduce

Orașul meu din spirit va muri

Doar un seism divin l-ar readuce

Chip fără om menit a se jertfi.

Știindu-i soarta care-ascunde disperarea

Înghit minute și m-adun scăzând

În citadela apărată cu uitarea

Strămoșilor care privesc râzând.

002.846

Alexandru Corneliu ENEA. “Orasul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/1829710/orasul-meu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.